Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) – Avizul nr. 27 (2024) privind răspunderea disciplinară a judecătorilor

Strasbourg, 6 decembrie 2024

I. Introducere

1. În conformitate cu mandatul acordat de Comitetul de Miniștri, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) a pregătit prezentul aviz privind răspunderea disciplinară a judecătorilor.
2. Răspunderea judiciară este strâns legată de independența sistemului judiciar. În cazul în care răspunderea judecătorilor nu este reglementată în mod clar și adecvat, independența sistemului judiciar este subminată. Acest lucru se întâmplă în circumstanțe în care judecătorii se pot confrunta cu consecințe potențial dăunătoare pentru securitatea mandatului și/sau a perspectivelor lor de carieră în circumstanțe neclare. Răspunderea disciplinară este importantă pentru tragerea la răspundere a judecătorilor în fața publicului pentru abateri în exercitarea funcției. Este un mijloc prin care societatea se poate asigura că sistemul judiciar își îndeplinește funcția în mod corespunzător, consolidând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar.
3. Răspunderea judecătorilor a devenit un subiect de mare îngrijorare în ultimii ani. Mai multe decizii ale instanțelor europene au constatat că executivul a recurs la măsuri disciplinare pentru a reduce la tăcere sau a revoca judecătorii care nu s-au pronunțat în favoarea lor.[1] Având în vedere aceste evoluții recente, este necesar să se reflecteze asupra temeiului, justificării și limitelor răspunderii disciplinare a judecătorilor.

II. Scopul și domeniul de aplicare al avizului

4. CCJE a abordat deja această chestiune în Avizul nr. 3 privind principiile și normele care reglementează conduita profesională a judecătorilor, în special etica, comportamentul incompatibil și imparțialitatea. Scopul prezentului aviz este de a realiza un bilanț al tuturor evoluțiilor înregistrate de la adoptarea Avizului nr. 3 (2002), de a evalua și elabora standarde privind răspunderea disciplinară a judecătorilor și de a analiza impactul acestora asupra independenței sistemului judiciar. Acesta oferă un set de principii de bază și recomandări aplicabile tuturor statelor membre și este conceput pentru a face față situațiilor în care independența și imparțialitatea sistemului judiciar pot fi puse în pericol.

5. Prezentul aviz examinează următoarele întrebări: Cum este delimitată aplicarea corectă a răspunderii disciplinare a judecătorilor? Care este cadrul legislativ adecvat și cum sunt organizate procedurile disciplinare împotriva judecătorilor? Care sunt motivele admisibile pentru răspunderea disciplinară a judecătorilor? Care sunt garanțiile procedurale necesare pentru judecători în cadrul procedurilor disciplinare? 

6. Avizul nu abordează răspunderea civilă sau penală a judecătorilor, care sunt subiecte suficient de ample în sine.

7. Deși prezentele concluzii nu abordează procedura de vetting, CCJE nu poate trece peste această chestiune într-o tăcere completă. Procedura de vetting nu trebuie utilizată ca substitut pentru măsurile disciplinare. De asemenea, procedura de vetting nu ar trebui utilizată pentru a combate corupția. Cu toate acestea, CCJE recunoaște că procedura de vetting poate fi permisă ca o procedură extraordinară unică în tranziția de la un guvern autoritar la un guvern democratic, bazat pe principiile statului de drept.

8. Avizul a fost elaborat pe baza avizelor anterioare ale CCJE, în special a Avizelor nr. 3 (2002) și nr. 18 (2015), a Magnei Carta a judecătorilor (2010) și a instrumentelor relevante ale Consiliului Europei, fără a se limita la Carta europeană privind statutul judecătorilor, Raportul din 2023 al Secretarului General al Consiliului Europei privind starea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept în Europa, Recomandarea Comitetului de Miniștri CM/Rec(2010)12 privind judecătorii: Independența, eficiența și răspunderea, Raportul Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) privind independența sistemului judiciar, Raportul de evaluare a sistemelor judiciare europene: Ciclul de evaluare 2024 al Comisiei Europene pentru Eficiența Justiției (CEPEJ), rezultatele celei de a patra runde de evaluare a Grupului de state împotriva corupției (GRECO) în ceea ce privește judecătorii, revizuirea punerii în aplicare a Planului de acțiune al Consiliului Europei privind consolidarea independenței și imparțialității sistemului judiciar al Comitetului european pentru cooperare juridică (CDCJ) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). De asemenea, acesta ia în considerare Principiile de bază ale ONU privind independența sistemului judiciar, Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară, Raportul Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare (RECJ) privind independența, răspunderea și calitatea sistemului judiciar, Recomandările OSCE privind independența și răspunderea sistemului judiciar (Recomandările de la Varșovia) și alte instrumente relevante.

9. Avizul ia în considerare, de asemenea, răspunsurile membrilor CCJE la chestionarul privind răspunderea disciplinară a judecătorilor și proiectul preliminar pregătit de expertul numit de Consiliul Europei, dr. Jannika Jahn.

III. Delimitarea aplicării corecte a răspunderii disciplinare judiciare

10. Atribuțiile unui judecător sunt legate de valorile adevărului, dreptății, echității și libertății.[2] Judecătorii trebuie să își îndeplinească atribuțiile în conformitate cu cele mai înalte standarde de conduită profesională pentru a-și îndeplini rolul constituțional.[3] Corolarul faptului că societatea încredințează atribuții atât de extinse sistemului judiciar este acela că trebuie să existe anumite mijloace de a trage la răspundere judecătorii și chiar de a-i revoca din funcție în cazul săvârșirii unor abateri atât de grave încât să justifice o astfel de soluție.[4] Acest lucru este valabil în special în cazurile de corupție judiciară, care subminează în mod fundamental încrederea publicului în imparțialitatea și independența sistemului judiciar.[5] Răspunderea disciplinară este un mijloc de a se asigura că judecătorii își respectă îndatoririle. Aceasta contribuie astfel la menținerea încrederii publicului în administrarea justiției.
11. Toate cele trei puteri ale statului răspund în fața societății pe care o deservesc. Răspunderea disciplinară a judecătorilor prevede răspunderea sistemului judiciar. Acest lucru nu înseamnă însă că sistemul judiciar este subordonat unei alte puteri a statului. S-ar trăda, astfel, funcția constituțională a sistemului judiciar de a fi o putere de stat formată din arbitri independenți, a căror funcție este de a soluționa cauzele în mod imparțial și în conformitate cu legea.[6] De asemenea, ar submina însăși temelia unui stat de drept care garantează drepturi și libertăți specifice cetățenilor săi.[7]
12. Drept etalon general, CCJE subliniază că drepturile individuale ale judecătorilor și legitimitatea lor funcțională, care servește drept justificare și limitare a puterii lor statale, ar trebui să stabilească limitele adecvate ale răspunderii disciplinare a judecătorilor. Răspunderea disciplinară nu poate aduce atingere exercitării legitime a drepturilor individuale ale judecătorilor, cum ar fi libertatea lor de exprimare, astfel cum este consacrată la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, dreptul lor la viață privată, în temeiul articolului 8 din Convenție, sau dreptul lor la un proces echitabil, în temeiul articolului 6 din Convenție.[8] În plus, motivele răspunderii disciplinare judiciare trebuie să fie legate în mod inerent de rolul constituțional al sistemului judiciar. Aceasta include necesitatea de a se asigura că judecătorii acționează în calitate de arbitri independenți și imparțiali, respectând statul de drept, și că aceștia contribuie, în general, la buna funcționare a administrării justiției.
13. Din această delimitare a utilizării adecvate a răspunderii disciplinare judiciare rezultă următoarele principii fundamentale: răspunderea disciplinară este necesară pentru a menține încrederea în sistemul judiciar; răspunderea disciplinară nu trebuie să submineze independența sistemului judiciar; răspunderea disciplinară este importantă pentru a asigura buna administrare a justiției în conformitate cu statul de drept; domeniul de aplicare al răspunderii disciplinare trebuie să fie clar definit pentru a fi în concordanță cu statul de drept; instituțiile procedurale implicate în procedurile disciplinare trebuie să respecte separarea puterilor și buna administrare a justiției; exercitarea legitimă a drepturilor legale ale unui judecător nu trebuie să angajeze răspunderea disciplinară; orice sancțiune disciplinară impusă unui judecător trebuie să fie proporțională.

IV. Cadrul legislativ și organizarea procedurilor disciplinare proceduri împotriva judecătorilor

14.Răspunsurile statelor membre CCJE la chestionar arată că există un cadru legislativ pentru procedurile disciplinare împotriva judecătorilor în aproape toate aceste state. În unele țări, dispozițiile respective sunt consacrate în Constituție; în majoritatea țărilor, acestea sunt cuprinse în legislația statutară, cu sau fără decrete, ordonanțe sau norme suplimentare. În unele state, dar nu în toate, judecătorii sau asociațiile profesionale ale judecătorilor au participat la elaborarea acestor legi.

15. Organizarea procedurilor disciplinare variază de la un stat la altul. În funcție de asemănări și diferențe, sistemele de organizare disciplinară pot fi împărțite, în linii mari, în două categorii: sistemul consiliilor judiciare și sistemul judiciar. Sistemul consiliilor judiciare se referă la un sistem în care un Consiliu Judiciar ia decizia finală, în timp ce în sistemul judiciar este vorba de o instanță judecătorească generală sau disciplinară. În sistemul judiciar, Ministerul Justiției sau Procurorul general este, de obicei, cel care inițiază procedurile disciplinare împotriva unui judecător în fața tribunalului disciplinar. În sistemul consiliilor judiciare, grupul de persoane și instituții care pot iniția proceduri în fața consiliului judiciar este mult mai mare. Acesta variază de la Ministerul Justiției la președinții de instanță, părțile din proceduri, persoanele fizice sau avocații. În ambele sisteme, plângerile sau informațiile privind abaterile judiciare pot fi transmise în mod oficial sau informal instituției competente, fără restrângeri personale.

16. În unele sisteme de consilii judiciare, există o procedură de recurs în cadrul Consiliului Judiciar; în alte cazuri, recursul este înaintat unei instanțe superioare, chiar și Curții Constituționale, în anumite circumstanțe. În mai multe țări, președinții de instanță au autoritatea de a lua o decizie disciplinară în cazul aplicării unor avertismente sau mustrări minore. În câteva state, procedurile disciplinare sunt gestionate de o comisie parlamentară de disciplină judiciară, de președintele Curții Supreme, respectiv de președintele Curții de Apel sau de Comisia guvernamentală de disciplină pentru înalții funcționari. În alte câteva cazuri, ombudsmanii și Cancelarul Justiției pot iniția proceduri disciplinare.

17. În marea majoritate a statelor, există garanții pentru a proteja independența și imparțialitatea instituțiilor implicate în procedurile disciplinare, în special a organismului de decizie. În unele state, sunt prevăzute garanții pentru a se asigura că toate instituțiile sunt independente după etapa de inițiere, inclusiv organul de anchetă și organul decizional. În alte țări, sunt evidențiate unele riscuri pentru o anumită formă de politizare a procedurilor. Acesta este cazul atunci când procurorii de instrucție sunt subordonați Ministerului Justiției, atunci când aceeași persoană inițiază și decide cu privire la proceduri în calitate de membru al Consiliului Judiciar sau atunci când membrii Consiliului Judiciar sunt numiți de Parlament. Un risc similar există în cazul în care membrii Consiliului Judiciar sunt numiți de puterea executivă.

18. CCJE subliniază importanța existenței unor garanții solide la nivel constituțional sau legislativ în ceea ce privește răspunderea disciplinară a judecătorilor și a punerii în aplicare a acestor garanții în jurisprudență.[9] Aceasta subliniază că independența judecătorilor trebuie să fie protejată în mod corespunzător împotriva practicilor disciplinare arbitrare și necorespunzătoare care sunt exercitate împotriva judecătorilor. Dispozițiile materiale și procedurale trebuie să fie stabilite prin lege. În procesul de pregătire a legilor disciplinare pentru judecători, este esențial să existe consultări semnificative cu judecătorii, inclusiv cu asociațiile acestora,[10] cărora ar trebui să li se ofere posibilitatea de a analiza și de a formula observații cu privire la legislația preconizată în chestiuni legate de statutul judecătorilor.[11]

19. Organismul care este responsabil de inițierea unei proceduri disciplinare și de investigarea acesteia nu ar trebui să fie același organism care decide cu privire la abaterea disciplinară. Odată ce un membru al publicului a depus plângerea, această persoană nu ar trebui să aibă calitate procesuală activă în cadrul procedurilor disciplinare ulterioare.[12] CCJE recomandă ca statele membre să creeze un organism de investigare specific sau să desemneze o persoană responsabilă de înregistrarea plângerilor, primirea observațiilor judecătorului respectiv și de analizarea, în lumina acestora, a împrejurării dacă există sau nu indicii suficiente împotriva judecătorului pentru a solicita inițierea unei astfel de proceduri. Organul de anchetă ar trebui să fie liber de orice influență politică. În unele sisteme judiciare în care administrarea justiției se află sub autoritatea Ministerului Justiției, aceasta poate prezenta un risc real în acest sens atunci când procurorii disciplinari sunt numiți de guvern sau de autorități avînd legături cu guvernul[13] și atunci când aceștia sunt subordonați în mod sistematic puterii executive responsabile cu administrarea justiției.

20. Judecătorii care se confruntă cu o acuzație disciplinară trebuie să aibă dreptul de a acces la un tribunal independent sau la o autoritate independentă instituită prin lege, în temeiul articolului 6 din Convenție.[14] Este extrem de important ca orice influență a puterii executive sau parlamentare asupra organismului decizional să fie exclusă în cadrul unor astfel de proceduri disciplinare.[15] În cazul în care organul disciplinar care ia decizia nu este el însuși o instanță judecătorească, membrii acestuia ar trebui să îndeplinească cerințele generale de independență și imparțialitate. Criteriile respective includ numirea corespunzătoare, un mandat fix, inamovibilitatea, garanții împotriva ingerințelor, aparența de independență și posibilitatea recuzării în caz de părtinire, precum și o reprezentare substanțială a judecătorilor în cadrul unui astfel de organism.[16] Acolo unde există, Consiliile Judiciare sunt cel mai bine plasate în această privință.[17]

21. În ceea ce privește procedura de numire, CCJE își confirmă poziția potrivit căreia membrii organismelor disciplinare care nu sunt instanțe ar trebui să fie numiți de o autoritate independentă formată în principal din judecători care au fost numiți de alți judecători.[18]

22. În ceea ce privește componența organului de decizie, CCJE susține că un ministru al justiției și/sau alți membri ai puterii executive nu trebuie să fie membri ai Consiliului Judiciar, atunci când acesta acționează în calitate de organ disciplinar, în special dacă acesta este, de asemenea, autorizat să inițieze proceduri împotriva unui judecător.[19] Această împrejurare nu ar fi doar o problemă pentru independența și imparțialitatea sistemului judiciar, ci și pentru principiul constituțional al separării puterilor. Membrii organului disciplinar trebuie excluși de la ancheta preliminară într-o cauză disciplinară, întrucât un astfel de cumul de funcții ar putea pune la îndoială în mod obiectiv imparțialitatea acestor membri.[20] Reprezentanții parchetului, și anume procurorul general și persoanele delegate de autoritățile de urmărire penală, care sunt responsabile în etapa de investigare a procedurilor disciplinare, nu ar trebui să fie incluși în componența organismului disciplinar pentru judecători. Acest lucru ar confunda funcția de investigare și aceea de acuzare, pe de o parte, cu funcția de judecată, pe de altă parte.[21].

23. Trebuie să existe un organism/instanță de control cu competență deplină[22] pentru soluționarea căilor de atac, și anume acesta poate revizui atât procedura, cât și fondul deciziei și care trebuie să fie independent și imparțial. Organismul responsabil cu soluționarea căilor de atac trebuie să aibă competența de a anula deciziile disciplinare și de a lua orice măsuri suplimentare, după caz. Nu este suficient ca un organism responsabil de soluționarea căilor de atac să poată doar să declare nelegală decizia anterioară.[23] Este esențial ca organismul responsabil de soluționarea căilor de atac să excludă membrii care au fost membri ai organismului care a inițiat procedura disciplinară inițială.[24]

24. În statele membre în care există membri care nu sunt judecători, majoritatea membrilor ar trebui să fie membri ai sistemului judiciar.

V. Motivele răspunderii disciplinare

25. În majoritatea statelor membre CCJE, motivele răspunderii disciplinare sunt prevăzute de lege și acoperă abaterile judiciare și extrajudiciare. Conținutul și formularea pot varia. Din cauza diversității culturale, care afectează așteptările publicului cu privire la comportamentul judecătorilor, motivele răspunderii disciplinare diferă, în special în ceea ce privește comportamentul privat al judecătorilor. Deși judecătorii pot exprima opinii controversate din punct de vedere politic pe platformele de comunicare socială dintr-o țară, aceștia nu pot face acest lucru într-o altă țară. În unele state, motivele răspunderii judecătorilor sunt enumerate într-o listă exhaustivă strict formulată, în alte state, acestea sunt consacrate prinn formulări mai deschise.

26. Judecătorii au dreptul la libertatea de exprimare în temeiul articolului 10 din Convenție, astfel cum se precizează în Avizul nr. 25 (2022). Exercitarea legitimă de către judecători a drepturilor care le revin în temeiul articolului 10 din CEDO nu trebuie să angajeze răspunderea disciplinară.[25] Dreptul la libertatea de exprimare include dreptul judecătorilor de a vorbi public despre procedurile disciplinare inițiate împotriva lor sau a colegilor lor. Motivele răspunderii disciplinare nu trebuie să deroge nici de la dreptul unui judecător la viața privată și de familie, în conformitate cu articolul 8 din Convenție.

27. În fiecare stat membru, legea ar trebui să definească în mod expres[26] și, pe cât posibil, în termeni specifici, motivele[27] pentru care pot fi inițiate proceduri disciplinare împotriva judecătorilor. Trebuie exclusă posibilitatea introducerii unor temeiuri ad-hoc, care să se aplice retroactiv. Dispozițiile vagi (cum ar fi „încălcarea jurământului” sau „comportamentul lipsit de etică”) se pretează la o interpretare și la un abuz exagerat, care pot fi periculoase pentru independența judecătorilor.[28] Publicarea periodică a deciziilor disciplinare poate contribui la clarificarea suplimentară a dispozițiilor legislative.[29]

28. Pronunțare hotărârii judecătorești, inclusiv interpretarea legii, evaluarea faptelor sau evaluarea comparativă a probelor și/sau abaterea de la jurisprudența consacrată, nu trebuie să angajeze răspunderea disciplinară, cu excepția cazurilor de rea-credință, de neîndeplinire intenționată a obligațiilor sau de gravă neglijență.[30] De asemenea, introducerea unei cereri de decizie preliminară, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), sau solicitarea unui aviz consultativ al Curții Europene a Drepturilor Omului nu trebuie să angajeze răspunderea judecătorilor. Orice act care afectează posibilitatea de a recurge la interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) reprezintă un atac grav la adresa statului de drept. Motivele răspunderii disciplinare a judecătorilor trebuie să se refere la un comportament judiciar care contravine uneia dintre valorile de bază consacrate în Convenție: independență, imparțialitate, decență, integritate, egalitate, nediscriminare, competență și diligență.[31] CCJE avertizează împotriva justificării temeiurilor de răspundere disciplinară a judecătorilor prin raportare la reputația sistemului judiciar, cu excepția cazului în care se intenționează să se facă referire la autoritatea și încrederea publică în sistemul judiciar.

29. CCJE subliniază importanța unui criteriu de prag pentru a delimita abaterile care ar putea justifica impunerea de sancțiuni disciplinare de alte forme de comportament necorespunzător.

30. Ar trebui să se facă o distincție clară între standardele etice și abaterile care justifică sancțiuni disciplinare. Întrucât scopul unui cod deontologic este diferit de cel al unei proceduri disciplinare, un cod deontologic nu ar trebui utilizat ca instrument de disciplinare a judecătorilor. În cazul în care standardele etice și normele profesionale de conduită converg în ceea ce privește comportamentul extrajudiciar care ar putea compromite încrederea publicului în sistemul judiciar, criteriul pragului contribuie la diferențierea între un comportament lipsit de etică și un comportament care ar trebui să facă obiectul răspunderii disciplinare.

VI. Garanții procedurale în cadrul procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor

31. Procedura poate fi împărțită în patru faze: faza de informare/plângere, faza de investigare, faza de raportare/inițiere și faza de decizie. În majoritatea statelor, judecătorii sunt informați în prima sau a doua fază a procedurilor. Numai unele țări dispun de un mecanism formalizat de soluționare a plângerilor. Restul procedurilor sunt reglementate în mod oficial în majoritatea statelor membre. Având în vedere organizarea diversă a procedurilor, diferite organisme sunt implicate în cele patru etape ale procedurilor. În unele state, o comisie de anchetă convocată de Consiliul Judiciar conduce faza de anchetă, care se încheie cu un raport care stă la baza deciziei Consiliului Judiciar privind plângerea disciplinară. În alte țări, anchetele efectuate de parchet se încheie cu o acuzație specifică, care este decisă de o instanță. În timp ce în unele state procedurile disciplinare urmează o procedură de drept civil, în altele urmează o procedură de drept penal sau administrativ. Doar în anumite state cauzele disciplinare sunt soluționate în urma unei audieri publice. În multe state în care deciziile finale sunt publicate, acestea sunt anonimizate.

32. Este esențial să se evite orice abuz al procedurilor disciplinare. Prin urmare, inițierea procedurilor disciplinare trebuie să se bazeze pe temeiuri juridice valabile. Motivele trebuie să îndeplinească criteriile de legalitate, și anume trebuie să fie clar definite, precise și previzibile în aplicarea lor, astfel încât să permită unui judecător să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele disciplinare pe care le poate implica o anumită acțiune.[32] Plângerile vexatorii sau cele care se referă exclusiv la decizia sau comportamentul unui judecător în cadrul unei proceduri în fața sa (și anume, eroare de judecată, de procedură, de drept material) ar trebui respinse ca inadmisibile și cu celeritate. Statele membre ar trebui să aibă în vedere faptul că acceptarea plângerilor ca mijloc de inițiere a procedurilor disciplinare ar putea duce la acumularea de plângeri cu efecte negative asupra soluționării în timp util.[33] În astfel de cazuri, CCJE recomandă statelor membre să pună la dispoziție un sistem de filtrare pentru soluționarea plângerilor.

33. CCJE pledează pentru termene clare de prescripție în ceea ce privește procedurile disciplinare. În ceea ce privește funcția judiciară, această securitate juridică sprijină independența unui judecător.

34. CCJE subliniază că toate garanțiile procedurale generale consacrate la articolul 6 din Convenție se aplică procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor.[34] Statele membre trebuie să prevadă norme de procedură clare care să se aplice procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor.

35. CCJE subliniază că judecătorii trebuie să aibă posibilitatea de a participa efectiv la procedurile disciplinare derulate împotriva lor. Judecătorii au dreptul de a fi informați, de a fi ascultați și de a se apăra. CCJE solicită statelor membre să se asigure că egalitatea armelor este stabilită în cadrul procedurilor contradictorii. În acest scop, un judecător trebuie să aibă dreptul de a fi reprezentat legal. În cazul în care depoziția martorilor este permisă în cadrul audierii, martorii ambelor părți trebuie să fie tratați în mod egal.[35] În plus, un judecător poate fi tras la răspundere pentru abateri disciplinare numai dacă acest comportament este dovedit.

36. Caracterul public al procedurilor în fața organelor judiciare protejează justițiabilii împotriva administrării justiției în secret, în absența controlului public.[36] Prin urmare, CCJE subliniază că, deși investigațiile ar trebui să fie confidențiale, audierea ar trebui să aibă loc în mod public, cu excepția cazului în care există motive prevăzute la articolul 6 din CEDO pentru o audiere cu ușile închise.[37] Deciziile disciplinare ar trebui să fie motivate în mod corespunzător, și anume să abordeze toate aspectele relevante prezentate de organul de anchetă și de judecător.[38] Acestea ar trebui să fie anunțate public, iar hotărârile pronunțate să fie publicate. Atunci când sunt publicate, numele pot fi anonimizate. Deciziile ar trebui, de asemenea, să fie completate cu statistici privind deciziile disciplinare.[39] Publicitatea procedurilor și a deciziilor este importantă pentru transparența procedurilor disciplinare și pentru consolidarea încrederii publicului în buna administrare a justiției.

37. Statele membre ar trebui să desfășoare procedurile într-un interval de timp rezonabil. Aceasta înseamnă că justiția ar trebui administrată fără întârzieri, deoarece acestea ar putea pune în pericol eficacitatea și credibilitatea âsa.[40] Termenul rezonabil depinde de complexitatea cauzei și de toate circumstanțele relevante, precum și de miza cauzei pentru reclamant.[41] Procedurile disciplinare inițiate împotriva unui judecător trebuie finalizate în timp util. În caz de întârziere excesivă, judecătorul trebuie să dispună de o procedură pentru a introduce o cerere de respingere a procedurii.

38. CCJE își reiterează poziția potrivit căreia judecătorilor ar trebui să li se acorde dreptul de a contesta deciziile și sancțiunile disciplinare.[42]

VII. Sancțiuni disciplinare împotriva judecătorilor

39. În majoritatea statelor există o listă exhaustivă a potențialelor sancțiuni disciplinare pentru judecători. Cu toate acestea, rămâne o anumită marjă de interpretare pentru aplicarea sancțiunilor de la caz la caz. În toate statele, principiul proporționalității se aplică stabilirii sancțiunii adecvate. Sancțiunile pot include avertismentul, mustrarea, o amendă adecvată, mutarea disciplinară, suspendarea din funcție, pensionarea anticipată (obligatorie) și excluderea din profesie.
40. CCJE reiterează faptul că sancțiunile disciplinare ar trebui să fie clar definite în lege, ușor accesibile și enumerate într-o listă exhaustivă.[43] Decizia trebuie să fie ghidată de principiul proporționalității.[44] Aceasta necesită un exercițiu de evaluare comparativă între gravitatea abaterii disciplinare și consecințele acesteia, pe de o parte, și calitatea și cuantumul sancțiunii, pe de altă parte.[45] Excluderea din profesie a unui judecător ar trebui dispusă numai în ultimă instanță, în cazuri deosebit de grave.[46] Transferul și/sau mutarea disciplinară (chiar și cu titlu temporar) a unui judecător sau retrogradarea pot fi justificate numai în cazuri de abatere disciplinară gravă.[47] CCJE pledează împotriva reducerii salariului ca sancțiune disciplinară, deoarece judecătorii trebuie să fie remunerați în mod egal pentru aceeași muncă.
41. Toți factorii atenuanți și agravanți ai cazuei luate individual trebuie luați în considerare pentru a stabili în mod clar răspunderea judecătorului în lumina circumstanțelor specifice în care a fost săvârșită abaterea disciplinară.
42. În toate cazurile, potențialul „efect de descurajare” pe care o anumită sancțiune îl poate avea asupra judecătorului individual și asupra altor judecători trebuie luat în considerare atunci când se evaluează sancțiunea adecvată.[48]
43. CCJE subliniază că anumite măsuri care sunt destinate sau pot avea același efect precum sancțiunile disciplinare ar trebui tratate ca atare, aplicându-se toate drepturile prevăzute de lege și garanțiile procedurale.[49] Acest lucru este valabil și pentru orice măsură disciplinară, indiferent de forma acesteia, care vizează sancționarea unui judecător.

VIII. Recomandări

1. Judecătorii trebuie să își îndeplinească atribuțiile în conformitate cu cele mai înalte standarde de conduită profesională pentru a-și îndeplini rolul constituțional. Răspunderea disciplinară este un mijloc de a se asigura că judecătorii respectă standardele de conduită profesională.
2. Răspunderea disciplinară nu trebuie să submineze independența sistemului judiciar.
3. Răspunderea disciplinară a judecătorilor este importantă pentru a asigura buna administrare a justiției în conformitate cu statul de drept și este necesară pentru menținerea încrederii în sistemul judiciar.
4. Statele membre trebuie să dispună de garanții solide la nivel constituțional sau legislativ în ceea ce privește răspunderea disciplinară a judecătorilor și să pună în practică aceste garanții.
5. Normele de procedură implicate în procedurile disciplinare trebuie să respecte separarea puterilor în stat și buna administrare a justiției. Judecătorii și asociațiile profesionale ale judecătorilor trebuie să fie consultați cu privire la legile și reglementările disciplinare.
6. Organismul care este responsabil pentru inițierea unei proceduri disciplinare și a unei investigații nu trebuie să fie același organism care decide cu privire la abaterea disciplinară. Statele membre ar trebui să creeze un organism de investigare specific sau să desemneze o persoană responsabilă de înregistrarea plângerilor, de primirea observațiilor depuse de judecător și de analiz existenței unei cauze suficiente împotriva unui judecător pentru a solicita inițierea unei astfel de proceduri.
7. Judecătorii care se confruntă cu o acuzație disciplinară trebuie să aibă dreptul de a avea acces la un tribunal independent sau la o autoritate independentă instituită prin lege, în temeiul articolului 6 din Convenție.
8. Trebuie să existe un organism/instanță de control independent(ă) și imparțial(ă), care să aibă competența de a anula deciziile disciplinare și de a lua orice măsuri suplimentare pentru a remedia efectele negative ale unor astfel de decizii, cum ar fi reintegrarea imediată în funcție.
9. Domeniul de aplicare al răspunderii disciplinare trebuie să fie clar definit pentru a fi conform cerințelor statului de drept. Legea ar trebui să definească în mod expres și, în măsura în care este posibil, în termeni specifici, motivele pentru care pot fi inițiate proceduri disciplinare împotriva judecătorilor.
10. Exercitarea legitimă a drepturilor unui judecător nu trebuie să angajeze răspunderea disciplinară.
11. Motivele răspunderii disciplinare judiciare trebuie să fie legate în mod inerent de rolul constituțional al sistemului judiciar. Acesta include necesitatea de a se asigura că judecătorii acționează în calitate de arbitri independenți și imparțiali, respectând statul de drept, și că aceștia contribuie, în general, la buna funcționare a administrării justiției.
12. Hotărârea pronunțată de judecător, inclusiv interpretarea legii, evaluarea faptelor sau evaluarea comparativă a probelor, nu trebuie să angajeze răspunderea disciplinară, cu excepția cazurilor de rea-credință, de neîndeplinire intenționată a obligațiilor sau de gravă neglijență. Formularea unei cereri de decizie preliminară în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) sau u unei cererea de aviz consultativ adresată Curții Europene a Drepturilor Omului nu trebuie să angajeze niciodată răspunderea disicplinară.
13. Ar trebui stabilit un criteriu-prag pentru a delimita abaterile care ar putea justifica impunerea de sancțiuni disciplinare de alte forme de comportament necorespunzător.
14. Ar trebui să se facă o distincție clară între standardele etice și abaterile care justifică sancțiuni disciplinare.
15. Statele membre trebuie să prevadă norme procedurale clare care să se aplice procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor. Trebuie prevăzut un sistem de filtrare pentru soluționarea plângerilor, care să asigure respingerea rapidă a cererilor vexatorii sau nefondate.
16. În caz de întârziere excesivă, judecătorii trebuie să aibă la dispoziție proceduri pentru a introduce o cerere de respingere a procedurii.
17. Judecătorii trebuie să aibă posibilitatea de a participa efectiv la procedurile disciplinare împotriva lor și de a fi reprezentați legal.
18. Aceștia trebuie să aibă dreptul de a contesta deciziile și sancțiunile disciplinare.
19. Sancțiunile disciplinare trebuie să fie clar definite în lege, ușor accesibile și enumerate într-o listă exhaustivă.
20. Orice sancțiune disciplinară impusă unui judecător trebuie să fie proporțională.
21. Excluderea din profesie a unui judecător ar trebui dispusă numai în ultimă instanță, în cazuri deosebit de grave.
22. În toate cazurile, potențialul „efect de descurajare” pe care o anumită sancțiune îl poate avea asupra judecătorului individual și asupra altor judecători trebuie luat în considerare atunci când se evaluează sancțiunea adecvată.
23. Procedura de vetting nu trebuie utilizată ca substitut pentru măsurile disciplinare. De asemenea, procedura de vetting nu ar trebui utilizată pentru combaterea corupției.

[1] A se vedea Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), 15.7.2021, C-791/19 – Comisia împotriva Poloniei (Régime disciplinaire des juges), ECLI:EU:C:2021:596; Hotărârea CEDO din cauza Grzęda împotriva Poloniei [MC], 15.03.2022, nr. 43572/18.

[2] CCJE, Avizul nr.18(2015), par.18.

[3] În Avizul său nr.3(2002), CCJE a discutat astfel de standarde și principii de conduită profesională.

[4] CCJE, Avizul nr.18(2015), par.33.

[5] CCJE, Avizul nr.18(2015), par.33.

[6] CCJE, Avizul nr.18(2015), par.20.

[7] A se vedea CEDO, Denisov împotriva Ucrainei [MC], 25.09.2018, nr.76639/11, par.83 și urm.; Baka împotriva Ungariei.

[8] A se vedea CEDO, Denisov împotriva Ucrainei [MC], 25.09.2018, nr. 76639/11, par.83 și urm.; Baka împotriva Ungariei.

[9] Revizuirea de CDCJ a punerii în aplicare a Planului de acțiune al Consiliului Europei privind consolidarea independenței și imparțialității sistemului judiciar, pct.223-224; a se vedea, de asemenea, în general, Avizul nr.1(2001) și Avizul nr.6(2004) ale CCJE.

Avizul

[10] Avizul CCJE nr.18(2015), par.31.

[11] Avizul CCJE nr.23(2020), capitolul IX, clauza 7.

[12] Acest aspect nu se aplică sistemelor de depunere a plângerilor din unele state membre în care, spre exemplu, un cetățean poate depune o plângere cu privire la comportamentul unui judecător, cu condiția ca, în cadrul sistemului: (1) plângerea nu se poate referi la deciziile luate de judecător într-o cauză, (2) plângerile vexatorii și alte plângeri nefondate să fie respinse în mod eficient și rapid și (3) drepturile judecătorului să fie protejate în mod corespunzător. Pentru plângerile vexatorii și alte plângeri nefondate, a se vedea în continuare punctul 32.

[13] În unele state membre, chiar și președintele instanței poate avea o legătură cu puterea executivă.

[14] A se vedea CEDO, Pająk împotriva Poloniei, 24.10.2023, nr. 25226/18, 25805/18, 8378/19, 43949/19, par.167-200, în special 194-195; CEDO, Baka împotriva Ungariei [MC], nr. 20261/12, 23.06.2016, par.100-106; a se vedea cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, 19.04.2007, nr. 63235/00, par.62; a se vedea Recomandarea CM/Rec(2010) 12, punctul 69.

[15] A se vedea CEDO, Reczkowicz împotriva Poloniei, 22.07.2021, nr. 43447/19; CEDO, Tuleya împotriva Poloniei, 06.07.2023, nr. 21181/19, 51751/20, par.340; CEDO, Miroslava Todorova împotriva Bulgariei, 19.10.2021, nr. 40072/13. A se vedea Raportul ad-hoc al GRECO privind Polonia (articolul 34 din Regulamentul de procedură), punctul 59 subpunctul (iv); A patra rundă de evaluare a GRECO: prevenirea corupției în ceea ce privește membrii parlamentului, judecătorii și procurorii, Raportul intermediar de conformitate privind Polonia 2021, punctul 73.

[16] A se vedea CEDO, Denisov împotriva Ucrainei [MC], 25.09.2018, nr. 76639/11, par.60-65. Raportul Comisiei de la[16] Veneția privind independența sistemului judiciar. Partea I: Independența judecătorilor, adoptată de Comisia de la Veneția în cadrul celei de a 82-a sesiuni plenare (Veneția, 12-13 martie 2010), punctul 43.

[17] A se vedea CEDO, Denisov împotriva Ucrainei [MC], 25.9.2018, nr. 76639/11, par.60-65.

[18] A se vedea Avizul CCJE nr. 3(2002), par.77; a se vedea CEDO, Denisov împotriva Ucrainei [MC], 25.09.2018, nr. 76639/11, par.68-72; CEDO, Volkov împotriva Ucrainei, 09.01.2013, nr.21722/11, par.112.

[19] A se vedea cauza Pająk împotriva Poloniei, 24.10.2023, nr. 25226/18, 25805/18, 8378/19, 43949/19.

[20] A se vedea CEDO, Denisov împotriva Ucrainei [MC], 25.09.2018, nr. 76639/11, par.68-72; CEDO, Volkov împotriva Ucrainei, 09.01.2013, nr. 21722/11, par.115. Comisia de la Veneția, CDL-AD(2015)042, par.73.

[21] CEDO, Denisov împotriva Ucrainei [MC], 25.09.2018, nr. 76639/11, par.68-72; CEDO, Volkov/Ucraina, 09.01.2013, nr. 21722/11, par.114.

[22] Concluziile se referă aici la formularea CEDO din cauza Ramos Nunes de Carvalho e sá împotriva Portugaliei [MC], 06.11.2018, 55391/13 57728/13 74041/13, par.176 și următoarele.

[23] CEDO, Denisov împotriva Ucraina [MC], 25.09.2018, nr. 76639/11, par.74; CEDO, Volkov împotriva Ucrainei, 09.01.2013, nr. 21722/11, par.124-129.

[24] CEDO, Kozan împotriva Turciei, 01.03.2022, nr. 16695/19, par.79.

[25] Avizul CCJE nr. 25(2022), par.35 și recomandările.

[26] Comisia de la Veneția, CDL-AD(2016)009, par.34.

[27] Avizul CCJE nr. 3(2002), par.77.

[28] Comisia de la Veneția, CDL-AD(2016)013, par.24-27; CDL-AD(2018)032, par.78.

[29] Recomandarea CM/Rec(2010)12, punctul 66; Avizul CCJE nr. 3(2002) par.60. Problemele de sănătate sau alte circumstanțe speciale ar trebui luate în considerare atunci când se specifică reaua-credință, neîndeplinirea intenționată a obligațiilor de serviciu și grava neglijență.

[30] Avizul CCJE nr.18(2015), par.37 ; Recommandation CM/Rec(2010)12, par.66.

[31] A se vedea Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară (2002); Avizul nr. 21(2018) al CCJE. Ar trebui remarcat faptul că orice acumulare sistemică de cauze nu trebuie interpretată ca reprezentând o gravă neglijență a unui judecător.

[32] CEDO, Khlaifia și alții împotriva Italiei [MC], 15.12.2016, 16483/12, par.92; J.N. împotriva Regatului Unit, 19.05.2016, 37289/12, par.77; Del Río Prada împotriva Spaniei [MC], 21.10.2013, 42750/09, par.125; Medvedyev și alții împotriva Franței [MC], 29.03.2010, 3394/03, par 80.

[33] A se vedea Standardele judiciare minime V Proceduri disciplinare și răspunderea judecătorilor, Raportul RECJ 2014­2015, p. 25.

[34] A se vedea CEDO, Baka împotriva Ungariei [MC], 23.6.2016, nr. 20261/12, par.100-106; A se vedea hotărârea Vilho Eskelinen și alții, citată anterior, par.62.

[35] CEDO, Ankerl împotriva Elveției, 23.10.1996, nr. 17748/91, par.38; în schimb, a se vedea Dombo Beheer B.V. împotriva Țărilor de Jos, 27.10.1993, nr. 14448/88, par.35.

[36] Hotărârea CEDO în cauza Fazliyski împotriva Bulgariei, 01.06.2010, nr. 40908/05, par.69.

[37] CEDO, Ramos Nunes de Carvalho e sá împotriva Portugaliei [MC], 06.11.2018, nr. 55391/13 57728/13 74041/13, par.208.

[38] A se vedea cauza Simić împotriva Bosniei și Herțegovina (dec.), 15.11.2016, nr. 75255/10, par.35-36.

[39] A se vedea Avizul CCJE nr.3(2002), par.15 și 23.

[40] CEDO, Scordino împotriva Italiei (nr. 1) [MC], 29.03.2006, nr. 36813/97, par.224.

[41] CEDO, Comingersoll S.A. împotriva Portugaliei [MC], 06.04.2000, nr. 35382/97; CEDO, Frydlender împotriva Franței [MC], 27.06.2000, nr.30979/96, par.43; CEDO, Sürmeli împotriva Germaniei [MC], 08.06.2006, nr. 75529/01, par.128.

[42] Recomandarea CM/Rec(2010)12, par.69; A patra rundă de evaluare a GRECO: prevenirea corupției în ceea ce privește membrii parlamentului, judecătorii și procurorii: Concluzii și tendințe (2017), p.18.

[43] Avizul CCJE nr. 3(2002), par.77; a se vedea, în ceea ce privește aplicarea principiului proporționalității, Recomandarea CM/Rec(2010)12, par.69; Comisia de la Veneția, CDL-AD(2014)039, par.72.

[44] Ibidem.

[45] Comisia de la Veneția, CDL-AD(2014)039, par.72.

[46] A se vedea Comisia de la Veneția, CDL-AD(2015)042, par.113; A patra rundă de evaluare a GRECO: prevenirea corupției în ceea ce privește membrii parlamentului, judecătorii și procurorii: Concluzii și tendințe (2017), p.18.

[47] A se vedea Raportul de evaluare al CEPEJ privind sistemele judiciare europene, Ciclul de evaluare 2022 (date din 2020), p.50. Inamovibilitatea unui judecător nu înseamnă că unui judecător nu i se poate atribui o altă sarcină. Inamovibilitatea este un element cheie pentru susținerea independenței sistemului judiciar, CEDO, Baka împotriva Ungariei [MC], 23.06.2016, nr. 20261/12, par.172; Avizul CCJE nr. 1(2001), par.57-59.

[48] A se vedea CEDO Baka împotriva Ungariei [MC], 23.06.2016, nr. 20261/12, punctul 173; Żurek împotriva Poloniei, 16.6.2022, 39650/18, par.227; Kozan împotriva Turciei, 01.03.2022, nr. 16695/19, par.68; Sarisu Pehlivan împotriva Turciei, 06.06.2023, nr. 63029/19, par.48.

[49] Acesta este cazul, spre exemplu, situației când vârsta de pensionare a judecătorilor este redusă, iar Ministerul Justiției sau un organism aflat sub controlul său politic este autorizat să decidă dacă mandatul unui judecător, pentru care a fost stabilită inițial o vârstă de pensionare mai mare, este „prelungit”, în temeiul noii legi, până la sfârșitul mandatului inițial. A se vedea CEDO, Pająk împotriva Poloniei, 24.10.2023, nr. 25226/18, 25805/18, 8378/19, 43949/19, par.167-200.

No related posts.