Grupul European al Magistraților care Susțin Medierea – Secţiunea Română a luat act de ordonanța emisă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la 3 septembrie 2024 în cauza C‑658/23, Investcapital Ltd.
Ordonanța Curții reconfirmă faptul că Directiva 2008/52 nu se opune, în principiu, unei reglementări naționale conform căreia recurgerea la mediere, înainte sau după începerea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancțiuni (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2017, Menini și Rampanelli, C‑75/16, EU:C:2017:457, punctele 49 și 50).
În plus, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a menționat că o reglementare națională precum cea din România, în temeiul căreia, în anumite tipuri de litigii în materie civilă, inclusiv cele susceptibile să intre în domeniul de aplicare al Directivei 2008/52, reclamanții sunt obligați să participe la o ședință de informare privind avantajele medierii, este în principiu compatibilă cu articolul 5 alineatul (2) din această directivă, sub rezerva ca o asemenea reglementare să nu împiedice părțile să își exercite dreptul de acces la sistemul judiciar.
De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că și Curtea Constituțională a României s‑a limitat, în această privință, să considere în esență că Directiva 2008/52 vizează numai posibilitatea, iar nu obligația părților de a urma o procedură de mediere, fără a aprecia însă că această directivă interzice, ca atare, statelor membre să facă obligatorie recurgerea la mediere, apreciere care ar fi încălcat articolul 5 alineatul (2) din directiva menționată.
În atare împrejurări, în România nu există niciun obstacol legislativ sau jurisdicțional care să împiedice legiferarea unei proceduri de mediere obligatorie, spre exemplu: în ceea ce privește cauzele din domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor; în anumite cauze din materia dreptului familiei; în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură; în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă; în litigiile civile a căror valoare este sub 100.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 – 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 – 1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Instituirea prin lege a medierii obligatorii reprezintă o soluție imediată pentru a evita condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului determinate de întârzierile firești în soluționarea cauzelor civile lato sensu, în coordonatele actuale ale lipsei acute de personal în sistemul judiciar.
Reamintim că în România, există un corp pregătit de mediatori, avocații și notarii publici putând fi, de asemenea, antrenați în proceduri amiabile, iar medierea obligatorie ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în justiție este deja legiferată în diverse state ale Uniunii Europene (a se vedea modelul italian, care poate deveni unul viabil și pentru România; modelul implică obligativitatea parcurgerii procedurii medierii anterior sesizării instanţei, costurile pentru prima şedinţă fiind suportate de stat, iar Curtea Constituţională a Italiei a validat constituţionalitatea acestui model, prin Decizia nr. 97 din 18 aprilie 2019) și susținută ferm de jurisprudența obligatorie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv a Curții Europene a Drepturilor Omului.
GEMME – GRUPUL EUROPEAN AL MAGISTRAȚILOR CARE SUSȚIN MEDIEREA GROUPEMENT EUROPÉEN DES MAGISTRATS POUR LA MÉDIATION) – SECŢIUNEA ROMÂNĂ
judecător Dragoș Călin, vicepreședinte GEMME Europe
judecător Lucia Zaharia, reprezentant al Secțiunii Române a GEMME Europe
No related posts.