Curtea de Casație a Belgiei
22 octombrie 2004
Hotărâre judecătorească
Nr. D03.0021.N
(text șters) avocat, cu birouri în ( text șters)
reclamant,
reprezentat de jur. Lucien Simont, avocat la Curtea de Casație, cu biroul în 1050 Bruxelles, Avenue Louise 149, căsuța poștală 20, unde a fost stabilit și domiciliul reclamantului,
împotriva
PROCURORULULUI GENERAL DE LA CURTEA DE APEL, BRUXELLES, care reprezintă la Parchetul General, situat la următoarea adresă: Poelaertplein, 1000 Bruxelles,
pârât.
Decizia contestată
Recursul în casație este îndreptat împotriva unei decizii a Comisiei disciplinare de apel a barourilor din circumscripția judiciară a Curții de Apel din Bruxelles, pronunțată pe data de 29 septembrie 2003.
Administrarea justiție în fața Curții
Președintele Curții Greta Bourgeois a prezentat raportul.
Avocatul general Guido Bresseleers a prezentat concluziile.
- Motive
Reclamantul invocă un motiv în cererea sa.
Dispoziții legale încălcate
- Articolul 15.1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice (I.V.B.P.R.), încheiat la New York la 19 decembrie 1966, aprobat prin legea din 15 mai 1981 (Monitorul Oficial din Belgia, 6 iulie 1983);
- articolul 2 al doilea alineat din Codul penal;
- principiul juridic general al retroactivității legii penale mai blânde, confirmat în articolul 15.1 din I.V.B.P.R. și în articolul 2 al doilea alineat din Codul penal;
- articolul 6 din regulamentul privind cooperarea profesională cu non-avocații, adoptat de Ordinul Barourilor din Flandra la 22 ianuarie 2003.
Decizii contestate
Decizia contestată îl pedepsește pe reclamant, printre altele, pentru prima acuzație, descrisă ca fiind „Încălcarea articolului 8 din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din 8 martie 1990, care prevede că: Numai Consiliul General al Baroului Național poate desemna celelalte profesii liberale cu care avocații se pot asocia sau grupa în Belgia. Chiar dacă este de presupus că, în conformitate cu dreptul european – care prevalează asupra dispoziției menționate anterior – avocații se pot organiza printr-o structură integrată de cooperare cu partajare a costurilor, trebuie remarcat faptul că dumneavoastră mergeți mult mai departe în această privință, supunându-vă unei structuri multidisciplinare care compromite independența avocatului”.
Plângeri
Decizia atacată pronunță o singură pedeapsă disciplinară pentru mai multe acuzații și lasă să planeze îndoiala dacă, potrivit consiliului de apel, pedeapsa pronunțată a fost justificată în mod adecvat de acuzațiile la care nu se referă motivul invocat în motivarea de mai jos.
Motivul, care se referă numai la prima acuzație, este, prin urmare, admisibil.
Prin decizia atacată, reclamantului i se impută printre altele, primul capăt de acuzare, și anume încălcarea articolului 8 din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din 8 martie 1990.
Respectivul articol 8 din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din 8 martie 1990 a fost abrogat prin articolul 6 din regulamentul privind cooperarea profesională cu non-avocații, adoptat de Asociației Naționale a Barourilor din Flandra pe data de 22 ianuarie 2003, care prevede că articolul 8 din Regulament „Exercitarea în cooperare a profesiei de avocat” din 8 martie 1990 al Consiliului General al Asociației Naționale a Barourilor este abrogat pentru toți avocații din barourile care fac parte din Asociația Națională a Barourilor din Flandra.
În temeiul principiului juridic general al retroactivității legii penale mai blânde, stipulat în articolul 15.1 din I.V.B.P.R. și a doua teză din Codul penal, dacă, după săvârșirea infracțiunii, legea ar trebui să prevadă aplicarea unei pedepse mai ușoare, infractorul ar trebui să beneficieze de aceasta.
Acest principiu al retroactivității se aplică atât în cazul legii care impune o pedeapsă mai blândă, cât și în cazul legii care lipsește un comportament definit ca infracțiune de caracterul său punibil sau restrânge definiția infracțiunii.
În termeni generali, principiul potrivit căruia legea penală mai puțin severă este retroactivă, care se aplică și în cazurile disciplinare, se aplică la tot ceea ce ameliorează condiția acuzatului.
Articolul 6 din Regulamentul privind colaborarea profesională cu non-avocații, adoptat de Asociația Națională a Barourilor din Flandra pe data de 22 ianuarie 2003, ameliorează condiția reclamantului, care a fost sancționat disciplinar pentru încălcarea articolului 8 din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din 8 martie 1990, prin eliminarea acestui din urmă articol.
Prin urmare, articolul 6 din regulament privind cooperarea profesională cu non-avocații are efect retroactiv.
Prin urmare, pedeapsa aplicată prin decizia atacată pentru încălcarea art. 8 din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din 8 martie 1990 nesocotește principiul general de drept al retroactivității pedepsei mai blânde precum și prevederile art. 15.1 din I.V.B.P.R. și ale articolului 2 al doilea alineat din Codul penal, care stabilește acest principiu general de drept.
Prin pedepsirea reclamantului pentru încălcarea articolului 8 din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din 8 martie 1990, decizia atacată nu respectă nici articolul 6 din regulament cu privire la cooperarea profesională cu non-avocații, care a abrogat prima dispoziție.
- Decizia Curții
Întrucât decizia atacată îl pedepsește pe reclamant „în ceea ce privește prima, a treia și a patra acuzație care sunt dovedite”;
Întrucât motivul contestă numai primul capăt de acuzare, și anume încălcarea articolului 8 din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din 8 martie 1990, care prevede că: „Numai Consiliul General al Baroului Național poate desemna celelalte profesii liberale cu care avocații se pot asocia sau grupa în Belgia”;
În motivare se susține că articolul 8 menționat mai sus a fost abrogat prin articolul 6 din regulament cu privire la cooperarea profesională cu non-avocații din 23 ianuarie 2003 și că reclamantul trebuia să beneficieze de efectul retroactiv al legii disciplinare mai blânde a acestuia;
Întrucât prin decizia atacată se constată că „în mod corect Comisia de disciplină a constatat că există unitate de intenție și că acuzațiile dovedite fac parte din același cadru, se impune pronunțarea unei singure pedepse”;
Întrucât nu s-a stabilit astfel că erorile la care nu se face referire în motivare ar fi dus la sancțiunea disciplinară aplicată ;
întrucât pedeapsa a fost pronunțată în temeiul unei dispoziții din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din 8 martie 1990, care, la momentul pronunțării, fusese deja abrogat prin articolul 6 din Regulamentul Asociației Naționale a Barourilor din Flandra din 22 ianuarie 2003;
Că autoritățile disciplinare ar fi trebuit să acorde un efect retroactiv acestei abrogări;
Că motivul este întemeiat;
DIN ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
Anulează decizia atacată;
Dispune menționarea prezentei hotărâri în ceea ce privește decizia anulată;
Obligă Statul la plata cheltuielilor de judecată;
Trimite cauza la o altă comisie disciplinară de apel a barourilor din circumscripția judiciară a Curții de Apel din Bruxelles.
Cheltuielile de judecată evaluate la suma de patru sute patruzeci și patru de euro și treisprezece cenți în sarcina reclamantului.
Astfel a fost judecat de Curtea de Casație, Camera întâi, cu sediul în Bruxelles, de președintele Ivan Verougstraete, consilieri Greta Bourgeois, Eric Dirix, Eric Stassijns și Albert Fettweis, și pronunțat în ședință publică pe douăzeci și două octombrie două mii patru, de președintele Ivan Verougstraete, în prezența avocatului general Guido Bresseleers, asistat de grefierul Philippe van Geem.
No related posts.