În raportul emis de către Comisia Europeană în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare în iunie 2021 se subliniază asumarea de principiu a guvernului României în ianuarie 2021 a unui memorandum în care își exprima angajamentul politic de a da curs tuturor recomandărilor MCV pendinte, în vederea încheierii aplicării mecanismului. Planurile prevăzute în memorandum includ un proiect de lege de desființare a Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ) și modificări ale legilor justiției, ambele fiind direct legate de recomandările MCV.
În același raport este enumerată crearea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ), „printre motivele serioase de îngrijorare identificate”, arătându-se totodată că „gestionarea eficace a unor dosare de corupție la nivel înalt continuă să fie afectată de activitatea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ), care intervine în continuare în dosarele de corupție la nivel înalt în curs de instrumentare de DNA și să provoace întârzieri care riscă să afecteze aceste dosare”.
Raportul MCV reia în mod repetat clarificările pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene le-a cuprins în Hotărârea CJUE din 18 mai 2021 asupra naturii MCV și a obligațiilor României care decurg din acesta. Astfel, cât privește Decizia referitoare la MCV din 2006, Curtea a explicat că aceasta are caracter obligatoriu în toate elementele sale pentru România de la aderarea sa la UE și îi impune României să atingă obiectivele de referință stabilite în anexa la decizie, care au, de asemenea, caracter obligatoriu. Aceste obiective de referință, definite pe baza deficiențelor constatate de Comisie înainte de aderarea României, urmăresc în special să asigure respectarea de către statul membru respectiv a valorii statului de drept. România are astfel obligația de a lua măsurile adecvate în vederea realizării obiectivelor de referință și de a se abține să pună în aplicare orice măsură care ar risca să compromită atingerea respectivelor obiective.
În Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene, pronunțată în data de 18 mai 2021, în cauzele conexate în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-294/19, C-355/19 și C-379/19, Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și alții, pe lângă caracterul obligatoriu al Deciziei referitoare la MCV din 2006 și a obiectivelor stabilite în anexă, instanța europeană statuează principial, cu privire la existența oricărei secții care are competenţa exclusivă de a ancheta infracţiunile săvârşite de judecători şi de procurori astfel:
Articolul 2 şi articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum şi Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale care prevede înfiinţarea în cadrul Ministerului Public a unei secţii specializate care are competenţa exclusivă de a ancheta infracţiunile săvârşite de judecători şi de procurori fără ca înfiinţarea unei astfel de secţii să fie justificată de imperative obiective şi verificabile legate de buna administrare a justiţiei şi să fie însoţită de garanţii specifice care să permită, pe de o parte, să se înlăture orice risc ca această secţie să fie folosită ca instrument de control politic al activităţii respectivilor judecători şi procurori susceptibil să aducă atingere independenţei acestora şi, pe de altă parte, să se asigure că respectiva competenţă poate fi exercitată în privinţa acestora din urmă cu respectarea deplină a cerinţelor care decurg din articolele 47 şi 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
De asemenea, așa cum reiterează Comisia de la Veneția în Avizul 1036/05 iulie 2021, analiza efectuată în Avizul său din 2019 cu privire la Ordonanțele de Urgență nr. 7 și nr. 12 de modificare a Legilor justiției rămâne valabilă. Astfel, Comisia de la Veneția a stabilit că „motivele pentru crearea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție (Secția), cu o competență vag definită, rămân neclare”. În acest aviz, Comisia de la Veneția a observat de asemenea că „este neclar în ce măsură procurorii Secției și procurorul său șef se află sub controlul ierarhic deplin al Procurorului General”. Comisia de la Veneția a concluzionat că, „întrucât Secția ar fi incapabilă să soluționeze eficient cauzele din competența sa, ea riscă să devină un obstacol în lupta împotriva corupției și a crimei organizate”. Așadar, o recomandare-cheie a Comisiei a fost aceea că: „plângerile vexatorii (adesea plângeri penale) introduse de persoane private împotriva judecătorilor și procurorilor ar trebui să fie soluționate de parchetele obișnuite. Această chestiune trebuie privită ca un subiect care are nevoie urgentă de reformă.”
Simpla lecturare a obligațiilor asumate de executivul român în corelare cu măsurile stabilite în MCV de Comisia Europeană – în interpretarea dată acestora de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, de natură să garanteze respectarea de către statul român a valorii statului de drept – și cu recomandările oneste conținute de Avizul Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), solicitat chiar de executivul român, nu lasă loc de interpretări. Orice încercare de redenumire a Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, inclusiv prin translatarea sa în cadrul PÎCCJ sub forma unei direcții, așa cum s-a mai afirmat în mai multe rânduri, precum și renașterea unei astfel de structuri, sub orice formă, sunt la fel de nocive. Principial, orice unitate centralizată și specializată care ar putea ancheta magistrații este incompatibilă cu cerințele statului de drept.
Asociațiile conchid că orice întârziere de la realizarea obiectivelor asumate de către Guvern prin memorandumul din ianuarie 2021 este lipsită de un motiv justificat, iar tergiversarea desființării Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție și transmiterea cauzelor la parchetele cărora le revenea competența de soluționare înainte de înființarea SIIJ este inacceptabilă. În acest cadru, chemarea formală la dialog fără a ține cont de niciuna din cerințele și recomandările formulate de instituțiile europene la care chiar Statul român a apelat pentru clarificarea pașilor pe care trebuie să îi urmeze în adoptarea Legii de desființare a Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție nu pare a conține, în esență, nicio intenție pentru comunicare, apărând ca simplă strategie de menținere în viață a unei entități fără vreo realizare concretă, care a întârziat instrumentarea cauzelor de corupție la nivel înalt și care riscă să afecteze aceste cauze, așa cum s-a și reținut în ultimul Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare din iunie 2021.
No related posts.