“62. Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni al Consiliului Europei (în continuare – CCJE), în Avizul nr.3, sprijină regula, potrivit căreia „Judecătorii care, în exercitarea mandatului său comit fapte, care ar fi considerate infracțiuni în orice circumstanțe (de exemplu acceptă mită) nu pot invoca imunitatea într-un proces penal ordinar” (parag.52). Referitor la creanţele abuzive ale judecătorilor CCJE recomandă „în statele unde se poate demara o investigaţie sau o acţiune penală la solicitarea unei persoane particulare, ar trebui să existe un mecanism care să prevină sau să oprească astfel de investigaţii sau acţiuni […] dacă nu există fapte care să sugereze că judecătorul trebuie tras la răspundere penală” (parag.54).
63. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a elucidat două principii fundamentale în Recomandarea CM/Rec (2010)12: „Nu poate fi antrenată răspunderea penală a unui judecător pentru modul de interpretare a legii, apreciere a faptelor sau evaluare a probelor, cu excepţia cazurilor de rea-credinţă” (parag. 68). „Atunci când nu exercită funcţii judiciare, judecătorii sunt responsabili civil, penal sau administrativ ca şi orice alt cetăţean” (parag.71).
64. Sub aspect comparat este de precizat că legislaţia occidentală europeană nu cunoaşte o astfel de garanţie a independenţei judecătorilor, precum inviolabilitatea/imunitatea judecătorilor. Astfel, în Italia, Spania sau Germania judecătorii sunt responsabili pentru acţiunile lor în conformitate cu principiile generale ale dreptului penal, exact ca şi oricare alt cetăţean şi pot fi puşi sub urmărire penală sau chemaţi în faţa instanţei fără nici o „permisiune” din partea altor organe.
65. Comisia de la Veneţia, în Amicus Curiae din 11 martie 2013, a menţionat că nu există o practică universală prin care judecătorilor li se atribuie inviolabilitate penală. Astfel, 20 din cele 47 de state membre ale Consiliului Europei prevăd inviolabilitatea penală a judecătorilor Curţii Supreme, şi 16 din 47 pentru judecătorii curţilor de un nivel mai inferior. În Uniunea Europeană, cifrele corespunzătoare sunt 8 din 27 şi 4 din 27. „[…] o mare parte din oficialii protejaţi prin imunitate, fac parte în special, din sistemul judecătoresc, acesta este fenomenul ţărilor est europene, membre ale Consiliului Europei şi Uniunii Europene”.
66. Din cele menţionate, rezultă că garanţiile acordate judecătorilor, împotriva urmăririlor penale nu reprezintă o cutumă la nivel european. În ţările în care judecătorii beneficiază de garanţii suplimentare împotriva urmăririi penale, nivelul garanţiilor acordate prin lege a depins în cea mai mare măsură de discreţia legiuitorului. Prin urmare, acordarea imunităţii judecătorilor împotriva urmăririi penale, restrângerea sau extinderea acestei imunităţi este o opţiune a legiuitorului, şi nu este un imperativ de drept constituţional.”
Curtea Constituțională a Republicii Moldova, Hotărâre privind controlul constituţionalităţii unor prevederi privind imunitatea judecătorului (Sesizarea nr. 32a/2012)
No related posts.