Zece motive pentru care Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție solicită public demiterea Ministrului Justiției, dl Cătălin Predoiu

Asociația Forumul Judecătorilor din România și Asociația Inițiativa pentru Justiție concluzionează că mandatul Ministrului Justiției a fost unul dezastruos, efectele nocive ale acestuia fiind comparabile cu cele produse în perioada în care miniștri erau domnii Florin Iordache și Tudorel Toader.

În interesul unei justiții independente, pentru a nu fi afectat parcursul european al României și în vederea înlăturării blocării accesului la fondurile europene, este absolut necesară demiterea imediată a dlui Cătălin Predoiu, pentru mai multe aspecte, între care cele mai importante sunt:

1. Încălcarea flagrantă a Mecanismului de cooperare și de verificare prin tergiverarea și blocarea modificărilor legilor justiției, vitale pentru funcționarea autorității judecătorești în ansamblul său. Deși actualul Ministru al Justiției este în funcţie de peste un an, „legile justiției” în varianta Iordache-Toader sunt în continuare aplicabile, fără niciun fel de ajustare, în ciuda criticilor în cascadă ale entităților internaționale relevante și ale magistraților români.

În Raportul MCV din 13 noiembrie 2018 s-a solicitat expres statului român, între altele, ”să suspende imediat punerea în aplicare a legilor justiției și a ordonanțelor de urgențe subsecvente” și ”să revizuiască legile justiției, ținând seama pe deplin de recomandările formulate în cadrul MCV, precum și de recomandările Comisiei de la Veneția și ale GRECO”, precum și să suspende numirile și revocările procurorilor de rang înalt, ”cu respectarea avizelor negative ale Consiliului Superior al Magistraturii.”

Discursul inacceptabil al Ministrului Justiției (”Nu trebuie să ne grăbim. Toată lumea e nerăbdătoare, toți vrem să reparăm aceste legi, dar nu trebuie să ne grăbim. Este și cerința raportului de țară, textual: <<Nu vă grăbiți, discutați cu toată lumea, ajungeți cât se poate la un numitor comun și apoi treceți cu propunerile în Parlament>>”) confirmă ignorarea totală a principiilor privind independența justiției în România și a angajamentelor luate de statul român vizând remedierea rapidă a aspectelor legislative criticate vehement de toți factorii interni și internaționali relevanți.

În consecință, Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție continuă să funcționeze, iar Ministrul Justiției propune menținerea actelor de procedură efectuate de procurorii respectivei secții, ignorând faptul că existența acestei structuri încalcă Tratatul Uniunii Europene și, prin aceasta, Constituția României.

2. Încălcarea flagrantă a Mecanismului de cooperare și de verificare prin declanșarea, imediat după învestire, a procedurii de numire în funcție a procurorilor de rang înalt și propunerile de numire efectuate, cu nerespectarea avizelor negative ale Consiliului Superior al Magistratuirii – Secția pentru procurori. Asociațiile Forumul Judecătorilor din România și Inițiativa pentru Justiție i-au solicitat Ministrului Justiției să nu declanșeze procedurile de numire a acestora până după punerea în acord a dispozițiilor legale în materie cu recomandările formulate constant în rapoartele Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare (rapoartele MCV), rapoartele Grupului de State împotriva Corupției (GRECO) privind România și avizele Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) și Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE).

Presa română a dezvăluit recent că, la 4 august 2020, ”Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) a clasat dosarul de spălare de bani în care erau vizați compania Rail Force, a omului de afaceri Costel Comana, dar și actualul ministru al Justiției, avocatul Cătălin Predoiu, potrivit unui răspuns oficial al parchetului la o solicitare a G4media.ro”. Toți procurorii ierarhic superiori procurorului de caz (procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul și adjunctul acestuia, precum și procurorul-șef al Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), competenți a verifica soluția, au fost numiți chiar de actualul  Ministru al Justiției, tot de acesta depinzând și revocarea acestora din posturile de conducere deținute. O astfel de situație faptică este de natură a crea în cadrul opiniei publice aparența unui conflict de interese la numirea în funcții de top management în parchete, în lipsa unor garanții de imparțialitate și a implicării reale a sistemului judiciar în aceste proceduri.

De asemenea, Raportul Comisiei Europene din 30 septembrie 2020 privind statul de drept – Capitolul consacrat situației statului de drept în România – menționează că procurorul general și procurorul-șef al DIICOT au fost numiți (de președintele Klaus Iohannis, la propunerea Ministrului Justiției, Cătălin Predoiu), „în ciuda unui aviz negativ al CSM. Această situație a evidențiat problemele persistente descrise anterior de Comisie, care a recomandat, în contextul MCV, necesitatea unor proceduri de numire în funcție mai solide și independente și a sugerat că o cale sigură de a ajunge la o soluție durabilă ar fi solicitarea sprijinului Comisiei de la Veneția”.

3. Promovarea în spațiul public a unor noi modificări ale ”legilor justiției” de natură a afecta grav independența justiției.

În primavara anului 2020, Ministerul Justiţiei a propus un proiect inadmisibil, prin care erau instituite noi filtre pentru anchetarea şi trimiterea în judecată a procurorilor şi judecătorilor, această iniţiativă legislativă consolidând un soi de “impunitate largă” pentru magistraţi. Prin aceste dispoziţii, dezavuate de subscrisele asociații, se dorea ca punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de un judecător sau procuror să se facă doar cu autorizarea prealabilă a procurorului general al României, iar trimiterea în judecată a judecătorilor şi procurorilor să se încuviinţeze de Secţia pentru judecători sau, după caz, de Secţia pentru procurori a CSM. Astfel de prevederi nu au fost niciodată solicitate de către magistraţii din România, cu excepția proiectului de candidatură al judecătorului Lia Savonea la Consiliul Superior al Magistraturii. Proiectul de desființare a Secției speciale de investigare a infracțiunilor din justiție a fost abandonat de Ministerul Justiției, deși majoritatea covârșitoare a magistraților a opinat în acest sens în adunări generale ale instanțelor și parchetelor.

În luna septembrie 2020, Ministerul Justiției a supus dezbaterii publice un nou proiect în care procedurile de numire a procurorilor de rang înalt propuse rămân la discreția factorilor politici și nu respectă recomandările formulate constant prin rapoartele Comisiei Europene în cadrul Mecanismului de cooperare și de verificare, rapoartele Grupului de State împotriva Corupției (GRECO) privind România și avizele Comisiei de la Veneția și Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE). Se intenționează reintroducerea posibilității exercitării acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor și a procurorilor de Ministrul Justiției, măsură care va aduce atingere independenței magistraților, prin interferența în gestionarea aspectelor de natură disciplinară din cariera judecătorilor și procurorilor. Contrar explicațiilor oferite de Ministrul Justiției, proiectul de lege propus nu urmărește asigurarea unei reprezentări adecvate a conducerii instanțelor și parchetelor în cadrul colegiilor de conducere. Dimpotrivă, prin introducerea ca membri de drept, în colegiile de conducere ale instanțelor, a vicepreședinților și a președinților de secții, concomitent cu reducerea numărului de membri fără funcții de conducere (rămași pur simbolic în colegiu) se afectează tocmai ideea democratizării deciziei/conducerii în instanțele de judecată și asigurării unei contraponderi în raport cu atribuțiile președintelui instanței. Sunt transformate, practic, colegiile de conducere în echipa de suport a președinților de instanță (desemnați de comisii numite de Secția pentru judecători a CSM, secție care numește direct și președinții de secții din instanțe), devenite în final un fel de formalități administrative inutile. Propunerea privind activitatea nepermanentă a membrilor aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii, cel puțin în privința membrilor aleși provenind de la Înalta Curte de Casație sau parchete, este de natură să afecteze capacitatea CSM de a-și îndeplini rolul constituțional de garant al independenței justiției prin aceea că membrii CSM ar putea fi colegi cu judecătorii ÎCCJ care soluționează recursuri împotriva hotărârilor disciplinare ale Secției pentru judecători în materie disciplinară. Astfel, proiectul de lege nu a avut niciun moment în vedere necesitatea păstrării unei aparențe de imparțialitate și înlăturarea oricărui risc de influențare a deciziei. De asemenea, dată fiind subordonarea ierarhică a procurorilor în cadrul Ministerului Public, membrii procurori din CSM nu ar putea fi protejați de posibile presiuni sau imixtiuni. Proiectul mai propune și transferul unor competențe ale Secției pentru procurori a CSM către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (numirea și revocarea procurorilor în cadrul DIICOT și DNA, detașarea, delegarea, unele atribuții privind promovarea), respectiv către Ministrul Justiției (aprobarea Regulamentului de ordine interioară al parchetelor), Plenul CSM sau Consiliul Științific al INM. Practic, Secția pentru procurori a CSM își pierde majoritatea atribuțiilor și devine un accesoriu al procurorului general și al Ministrului Justiției, care va concentra toate prerogativele de luare a deciziei. Acordarea unor asemenea atribuții unor persoane numite politic, direct sau indirect, în detrimentul organismului care, potrivit art. 133 alin.(1) din Constituția României, are rolul de garant al independenței justiției, reprezintă o încălcare evidentă a independenței justiției. Desfășurarea activității procurorilor (ce alcătuiesc Ministerul Public) sub autoritatea Ministrului Justiției nu înseamnă subordonare din punct de vedere administrativ. Managementul resurselor umane din cadrul Ministerului Public reprezintă o componentă a independenței procurorilor și actul normativ care reglementează aceste chestiuni este necesar a fi aprobat de Secția de procurori a CSM, tocmai în vederea garantării independenței justiției. Se propune reintroducerea delegării procurorilor fără acord, un alt mijloc de presiune asupra acestora. Se propune acordarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a calității de procuror ierarhic superior al tuturor procurorilor. A accepta intervenția nelimitată a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție asupra actelor întocmite de orice procuror din cadrul Ministerului Public (soluțiile adoptate de procuror pot fi infirmate motivat de către procurorul ierarhic superior, când sunt apreciate ca fiind nelegale) înseamnă a-i recunoaște acestuia o atribuție excepțională care îi permite să eludeze fără nicio limită modalitatea legală de realizare a controlului ierarhic. În cauza Kövesi c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că principiul independenței procurorilor este un element cheie în menținerea independenței sistemului judiciar. În lipsa independenței procurorului în efectuarea sau supravegherea urmăririi penale, independența cu privire la adoptarea unei soluții este golită de conținut. Prin urmare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate exercita, direct sau prin procurori anume desemnați, exclusiv atribuții de coordonare și control al administrării tuturor parchetelor. Prin Avizul nr.934 din 13 iulie 2018, CDL-PI(2018)007, Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția) a sugerat României să elimine ori să definească mai bine prevederile care le permit procurorilor de rang superior să invalideze soluțiile procurorilor pentru situațiile de nefundamentare. În Raportul cu privire la Standardele Europene referitoare la sistemul judiciar adoptat de Comisia de la Veneția în anul 2010, la pct. 31, se arată că, în sistemul ierarhic al organizării activității procurorilor, independența acestora se traduce prin faptul că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, aceștia nu trebuie să obțină o aprobare a superiorului, nici o confirmare a acestuia.

4. Refuzul sesizării Comisiei de la Veneția cu privire la proiectele de modificare a ”legilor justiției” prezentate la 30 septembrie 2020, deși prin Raportul MCV din 15 noiembrie 2017, Comisia Europeană a solicitat „punerea în practică a unui sistem robust și independent de numire a procurorilor de rang înalt, pe baza unor criterii clare și transparente, cu sprijinul Comisiei de la Veneția, recomandând inclusiv revizuirea prevederilor art.132 alin.(1) din Constituția României și modificarea Legii nr.303/2004, astfel încât avizul CSM să capete caracter obligatoriu”. Procedurile de numire a procurorilor de rang înalt propuse prin noile proiecte de lege, anunțate la 30 septembrie 2020, nu respectă recomandările formulate constant în rapoartele Comisiei Europene, rapoartele Grupului de State împotriva Corupției (GRECO) privind România și avizele Comisiei de la Veneția și Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE).

5. Neluarea măsurilor necesare prevenirii răspândirii COVID-19 la nivelul instituțiilor din cadrul autorității judecătorești. Timp de aproape un an, Guvernul României (prin Ministerul Justiției) s-a dovedit incapabil a promova în Parlament măcar un proiect minimal de digitalizare, în situația în care, zilnic, zeci de magistrați sau grefieri devin purtători ai noului coronavirus, iar alți zeci de colegi intră în izolare, punându-se în dificultate funcționarea instanțelor și a parchetelor. Sediile instanțelor de judecată au devenit focare de răspândire a virusului SARS-CoV-2, existând cazuri numeroase de infectare în instanțele mari din municipiile importante ale țării, fapt care a determinat închiderea temporară a activității și amânarea judecării unor dosare. Ministerul Justiției nu a apreciat urgența și necesitatea digitalizării extinse a instanțelor de judecată, comunicarea actelor de procedură exclusiv pe cale electronică, prin adoptarea cu rapiditate a unui act normativ în vederea stabilirii unor reguli privind judecata prin videoconferință, precum și restrângerea fazei orale în anumite pricini judiciare. Deși Ministrul Justiției a anunțat public la 10 noiembrie 2020 că în instanțe au fost înregistrate 546 de cazuri, dintre care 5 persoane au ajuns la terapie intensivă, iar 3 persoane au decedat, a refuzat să își asume vreo responsabilitate.

După lungi ezitări, cel puțin pentru a puncta la nivel de imagine, la 20.11.2020, Guvernul României a decis să adopte proiectul Legii privind unele măsurilor din domeniul justiției în contextul pandemiei de COVID-19, după ce, în cursul zilei de 18.11.2020, Consiliul Superior al Magistraturii a avizat favorabil acest demers, în lipsa consultării sistemului judiciar, privind măsuri care să asigure funcționarea justiției ca serviciu public. Reglementarea propusă vine însă după mai bine de 8 luni de la declararea oficială a pandemiei de Organizația Mondială a Sănătății, cuprinzând soluții inutile sau, după caz, inaplicabile, în raport cu ceea ce s-a solicitat de cele două asociații profesionale.

Proiectul nu apare înregistrat pe site-urile Parlamentului, probabil nefiind înaintat, iar adoptarea sa de Parlament după alte câteva luni, în contextul actual, reprezintă o dovadă a disprețului la adresa situației grave a infectărilor cu virusul SARS-CoV-2 din instanțele judecătorești și parchete.

Ministerul Justiției nu prezintă date zilnice referitoare la situația dramatică în care au ajuns acestea, numărul infecțiilor depășind 1000, zilnic mulți magistrați și grefieri fiind internați la ATI, unele persoane dintre acestea decedând.

6. Dezinformarea publică privind cazurile de Covid-19 din penitenciare. Astfel, potrivit comunicatului publicat pe site-ul Ministerului Justiției la 19 noiembrie 2020, Ministrul Predoiu a afirmat că „ANP a înregistrat o performanță prin faptul că luni de zile niciun deținut nu s-a infectat” și că „în ultima lună, au apărut primele cazuri de infectări în rândul deținuților, însă cifra se menține la un nivel rezonabil”. Aceste afirmații sunt contrazise chiar de informările de presă publicate periodic pe site-ul ANP, din care a rezultat că încă din aprilie s-au înregistrat cazuri de infectări în rândul persoanelor private de libertate. Mai mult, în comunicatul din 11 noiembrie se menționează faptul că numai la Penitenciarul-Spital București-Jilava, în prezent, se asigură tratamentul pentru 214 persoane private de libertate confirmate pozitiv SARS-CoV-2, alte 123 fiind tratate și declarate vindecate. Este evident că ministrul Predoiu cunoștea aceste realități, dar, din motive de imagine, a ales să prezinte publicului informații nereale.

7. Lipsa unor demersuri serioase pentru adoptarea unor modificări ale Codului de procedură penală, care să transpună dispozițiile Deciziei nr. 55/2020 a Curții Constituționale a României, în sensul reglementării unei proceduri de contestare a măsurilor de supraveghere tehnică și obținere a datelor financiare, precum și de desecretizare a actelor ce au stat la baza autorizării respectivelor măsuri, atunci când acestea vizau persoane interesate care nu au calitatea de parte în procesul penal, ceea ce ar fi condus la salvarea respectivelor probe administrate deja în dosarele penale. Ministrul Justiției a inițiat, în schimb, un proiect de modificare legislativă care vizează, în mod greșit, Legea nr. 51/1990 și nu Codul de procedură penală, iar propunerea legislativă este incompletă, ea neacoperind toate situațiile existente în practică.

8. Politica dezastruoasă de resurse umane. Lipsa unor demersuri serioase pentru modificări legislative imediate necesare desfășurării concursurilor de admitere în magistratură, a examenelor de absolvire a Institutului Național al Magistraturii și a examenelor de capacitate, precum și a transferurilor magistraților.

Anul 2020 a fost primul an de după 1989 în care în magistratură nu s-au mai organizat concursuri de admitere, deoarece puterea legislativă și puterea executivă (în special Ministrul Justiției) au fost incapabile să adopte o reglementare rapidă, pentru a se conforma unei decizii ale Curții Constituționale pronunțate în martie 2020.

Situația fără precedent se suprapune unui moment în care există sute de posturi vacante în instanțe și parchete, efectele fiind similare măsurii dublării perioadei de studiu la Institutul Național al Magistraturii, propusă de reforma Iordache-Toader.

Raportul MCV din 25 ianuarie 2017 a solicitat soluții cu privire la problemele reprezentate de volumul de muncă excesiv, problemă sistemică a justiției române care se va acutiza prin aplicarea, de la 1 ianuarie 2021, a dispozițiilor referitoare la completurile de judecată formate din 3 judecători în apeluri, față de care Ministerul Justiției nu a propus Guvernului sau Parlamentului niciun fel de soluție.

9. Consecințele devastatoare pentru imaginea Ministerului Public ale acțiunilor Ministrului Justiției. Folosirea Ministerului Justiției și a activității autorităților judiciare în campania electorală.

Unul dintre procurorii de rang înalt susținuți pentru numire de ministrul Cătălin Predoiu a fost doamna Giorgiana Hosu, în ciuda calității de inculpat a soțului său într-un dosar de corupție, condamnarea ulterioară a acestuia în prima instanță determinând și demisia procurorului respectiv, care s-a remarcat la nivelul percepției publice prin neexercitarea inițială a controlului cu privire la soluția dispusă în dosarul ”10 august”, urmată de infirmarea soluției, la presiunea opiniei publice, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, necompetent material sau după calitatea persoanei, fapt care a produs o întârziere semnificativă a posibilei redeschideri a urmăririi penale (nici în prezent nu s-a soluționat).

În urma apariției Raportului privind traficul de persoane (2019) publicat de Ambasada Statelor Unite ale Americii, în care se constata faptul că autorităţile au diminuat eforturile de aplicare a legii în activitatea de urmărire penală a infracţiunilor de trafic de persoane, prevăzută de art.210 din Codul penal, şi trafic de minori, prevăzută de art.211 din Codul penal, care sunt date de către legiuitor în competenţa exclusivă de investigare a DIICOT, Ministrul Justiției a ales calea mistificării și ascunderii adevărului prin prezentarea în spațiul public a unor informații nereale privind dimensiunea reală a traficului de persoane și dezvoltarea exponențială a fenomenului criminalității organizate (ex. clanurile interlope) și nu a desfășurat niciun demers concret în sensul eficientizării combaterii fenomenului infracțional al traficului de persoane. Cu excepția unor declarații lipsite de orice suport faptic, acesta nu a inițiat niciun demers serios, de politică penală, în vederea combaterii traficului de persoane și a criminalității organizate. Printre declarațiile făcute se numără: „S-a terminat. Ceea ce a început de câteva luni de zile va continua până la stârpirea completă a acestui fenomen”, „Deja sunt lucruri în mişcare. (…) Se va intra cu buldozerul, cu lama, până la rasul solului.” sau „Am creat pe parcursul lunilor precedente un front instituţional împotriva crimei organizate. Începe să dea rezultate. Încep să cadă clanuri de interlopi.” Paradoxul acestei declaraţii îl constituie faptul că, la câteva ore de la anunțarea „căderilor” generice a clanurilor de interlopi, la marginea capitalei avea loc o confruntare sângeroasă între membrii prezumtivi ai unor astfel de grupări.

Cătălin Predoiu a susținut că au început să apară rezultatele în ceea ce privește lupta pentru combaterea traficului de persoane, deși declarațiile ministrului Justiției nu erau corelate cu acțiuni concrete. Cu toate că un număr de 108 organizații non-guvernamentale au cerut ca Legea nr.217/2020, care reduce efectiv prescripția pentru infracțiunile legate de traficul de persoane și de pornografie infantilă, să nu fie promulgată, Guvernul a blocat o inițiativă parlamentară de îmbunătățire a legislației penală în materie de trafic de persoane. Într-un raport al Comisiei Europene, România se afla pe prima poziție ca stat de origine a victimelor traficului de persoane la nivel european. Din totalul celor 14.145 de victime ale traficului de persoane identificate în statele membre UE, cele mai multe proveneau din România. De asemenea, Raportul anual al Departamentului de Stat SUA privind traficul de persoane, publicat în luna iunie 2020, a remarcat lipsa de progrese a României în combaterea traficului de persoane. Împreună cu Irlanda, România a fost singura țară membră a Uniunii Europene plasată în lista de supraveghere de nivel 2.

10. Lipsa oricărei viziuni cu privire la poliția judiciară. Nu a existat niciun demers în sensul preluării totale sau parțiale a poliției judiciare la Ministerul Public, Mai mult, s-a permis Ministerului de Interne să își impună punctul de vedere cu privire la reglementarea procedurii de acordare și retragere a avizului de poliție judiciară. Nu a existat niciun demers de politică penală care să ia în considerare, într-o viziune integrată, parchetele și poliția judiciară. Ministerul Justiției nu a avut niciun punct de vedere și nici nu s-a implicat în vreun fel în proiectul de reformă a Ministerului Afacerilor Interne, proiect care va cuprinde și o „reformă” amplă a Poliției Române, inclusiv a poliției judiciare. De fapt, nu a dat niciun moment dovada că înțelege rolul esențial al poliției judiciare în activitatea de urmărire penală.

Asociația Forumul Judecătorilor din România

Asociația Inițiativa pentru Justiție

No related posts.