Foto: InBulgaria.biz
Domnul Denislav Marinov este membru al Baroului Ruse (Bulgaria) din noiembrie 2005. Fiind fluent în limbile bulgară, engleză, rusă şi română, a reuşit să performeze în servicii de reprezentare a unor clienţi internaţionali, în materia dreptului comercial, dreptului fiscal şi a dreptului administrativ. Este un foarte bun cunoscător al sistemului judiciar din Bulgaria şi România.
- Ce măsuri consideraţi ca sunt adecvate în Bulgaria pentru consolidarea independenţei sistemului judiciar şi sporirea încrederii cetăţenilor?
În primul rând, este extrem de important să avem un sistem judiciar independent în totalitate şi să fie, în practică, imparţial, iar magistraţii să fie asiguraţi din punct de vedere legal. La fel de importantă este încrederea publicului în sistemul judiciar, să se menţină şi, în mare parte, să se încerce a se recâştiga, a se spori. În prezent, se poate spune că această încredere se situează la un nivel scăzut, critic.
Măsurile aplicabile sunt destinate promovării culturii respectării independenţei sistemului judiciar şi a imparţialităţii judecătorilor.
Este necesar să se creeze un mecanism care să asigure accesul la o instanţă independentă şi imparţială, să fie eliminată posibilitatea diferitelor forme de presiune asupra judecătorilor în luarea deciziilor şi să fie pusă în aplicare şi promovată autoguvernarea judiciară, ca mijloc de asigurare a independenţei unităţilor individuale din sistemul judiciar.
Este imperativ să se dezvolte şi să se pună în aplicare un sistem unificat de informaţii al instanţelor judecătoreşti, să se găsească şi să se ofere soluţii pentru volumul de muncă inegal din sistemul judiciar, care duce la supraîncărcarea în unele instanţe şi la inacţiunea altora, pentru a îmbunătăţi organizarea muncii şi a reduce lipsa de control, iar justiţia să devină mai rapidă, dar şi mai corectă. Trebuie să se determine numărul optim de judecători în fiecare instanţă şi să se delimiteze raţional graniţele raioanelor judiciare.
Trebuie avută în vedere menţinerea şi consolidarea sistemului judiciar în relaţiile sale cu puterea executivă şi legislativă şi întărirea independenţei procuraturii, creşterea motivaţiei şi a participării publice reale în activitatea judiciară prin intermediul instituţiei juraţilor, cu transparenţă şi publicitate în alegerea juraţilor.
Referitor la procedurile de atestare a magistraţilor, este necesar să se asigure o evaluare corectă şi imparţială în alegerea carierei lor. Cu privire la expertizele judiciare, sunt necesare creşterea cerinţelor de selecţie a experţilor din punctul de vedere al calificării profesionale şi imparţialităţii, o finanţare adecvată, dar şi norme pentru remunerarea adecvată a experţilor în funcţie de complexitatea şi volumul activităţii desfăşurate.
Crearea şi menţinerea unui sistem judiciar independent şi eficient reprezintă o mare provocare. Avem de-a face cu un sistem conservator, care are nevoie de transformări profunde. În prezent se poate spune că, în ciuda iniţiativelor întreprinse de-a lungul anilor, rezultatul dorit – un sistem judiciar care să se bucure de încrederea societăţii – nu a fost realizat. Fără îndoială, pentru a se atinge acest obiectiv este necesară cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale. Aşteptările societăţii civile se confruntă cu o realitate care nu corespunde întocmai ideii iniţiale a schimbărilor efectuate.
Toate acestea ar trebui să conforme principiului formulat încă de gândirea politico-juridică romană, după care se conduc ţările cele mai prospere şi bogate din ziua de azi – „Iustitia est fundamentum regnorum” (justiţia este temelia statului).
- Este necesar să se adopte modelul anti-corupţie din România în Bulgaria? Declaraţiile domnului procuror şef al Bulgariei, Sotir Tsatsarov, sunt în direcţia opusă.
Cel mai important este că modelul românesc a reuşit să unească într-un singur organism – cu puteri clare în ceea ce priveşte corupţia la nivel înalt, procurorii şi anchetatorii, specialiştii IT, contabilii, specialiştii în domeniul bancar, astfel încât, într-adevăr, să dezvăluie toate schemele de corupţie.
Dacă urmăm „modelului românesc”, aceasta nu înseamnă descentralizarea şi deconcentrarea puterii (astfel de propuneri sunt făcute de susţinătorii acestuia), ci mai degrabă opusul – o concentrare şi o centralizare mai mare a puterii. Cea mai directă modalitate de a construi un astfel de sistem este transferul procuraturii către puterea executivă şi, după aceea, îndeplinirea aşteptărilor publice, electorii vor da sau nu încrederea la fiecare patru ani, prin votul lor. Cu siguranţă, o astfel de abordare va fi atractivă şi va creşte încrederea publicului, dar se pare că şi încrederea europeană în sistemul judiciar va spori.
În realitate, „modelul românesc” nu are nimic de-a face cu cel bulgar, ba chiar într-un anumit sens este antipodul său. Iată câteva dintre diferenţe: procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România poate să-l investigheze chiar pe procurorul general în sine, în timp ce procurorul şef bulgar nu datorează explicaţii nimănui şi poate fi investigat numai de el însuşi; 75-80% din investigaţiile şi acuzaţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România au rezultate în instanţă (potrivit ultimei statistici publicate, spre exemplu, în cazurile de corupţie, 32 de hotărâri judecătoreşti au fost confirmate definitiv, au fost condamnaţi 71 dintre inculpaţi), dar în Bulgaria, fie din cauza incompetenţei, fie a reticenţei, nu există condamnări (ceea ce nu înseamnă că nu există corupţie); Direcţiei Naţionale Anticorupţie din România se bucură de 55% din încrederea publică, procurorul general bulgar de 7%.
- Cum puteţi explica informaţiile difuzate în presă referitoare la faptul că trei regiuni din Bulgaria s-ar putea alătura României? Are oare legătură cu disperarea legată de eşecul luptei împotriva corupţiei în Bulgaria?
Ideea este a lui Boris Kamenov şi a fost prezentată de acesta împreună cu un alt susţinător Televiziunii Nova. Unul dintre motivele iniţiativei este dorinţa de a salva regiunea de corupţia din Bulgaria. Locuitorii din trei raioane din nord-vestul Bulgariei, nemulţumiţi de corupţia din ţară, ar dori să se organizeze un sondaj pentru cetăţeni în vederea obţinerii autonomiei în Bulgaria sau a reunificării cu România. Toate acestea ar putea fi denumite „răspunsul la lupta împotriva corupţiei în Bulgaria” sau, mai degrabă lipsa unei astfel de lupte împotriva corupţiei în realitate. Kamenov însuşi declară că unul dintre motivele acestei iniţiative este corupţia din Bulgaria. Această idee s-a născut în spaţiul virtual şi deja s-a discutat în mod activ pe câteva zeci de site-uri şi blog-uri. Se organizează strângere de semnături, dar în prezent nu există informaţii publice cu privire la cât de multe s-au colectat. Un alt motiv pentru campania de separare este şomajul ridicat din nord-vestul Bulgariei. Potrivit lui Kamenov, bulgarii din această regiune nu doresc să participe la corupţie. Întrebat de ce doresc să se alăture României, el a răspuns: „Sistemul lor judiciar este mai democratic, mai reformat“. Alţi localnici au comentat în sensul că acele trei judeţe nu prezintă activitate economică şi că locuitorii acestei regiuni trebuie să caute de lucru în alte oraşe bulgare cum ar fi Kozlodui sau Plovdiv. Iniţiatorul mişcării de independenţă adaugă că, doar după ce regiunea îşi va câştiga independenţa, se va adresa României cu propunerea de a adera la acesteia. Potrivit lui, mişcarea este mai degrabă un protest şi doreşte să tragă un semnal de alarmă despre situaţia mizerabilă a poporului din nord-vestul Bulgariei şi despre nepăsarea conducătorilor. Neoficial, această parte a ţării este numită Nord-vestul Bulgariei. Această zonă se numără printre cele mai slab dezvoltate ca infrastructură şi are o mare lipsă de întreprinderi active, un şomaj ridicat şi o lipsă de perspective pentru populaţia locală. Conform organizatorilor acestei iniţiative, au fost scrise zeci de programe şi platforme pentru relansarea regiunii, care sunt în practică nerealiste. Întrebarea este, potrivit organizatorilor, dacă Nord-vestul va fi o Catalonie bulgară sau o provincie românească?
- Sistemul judiciar din Bulgaria a fost reformat? A fost întinerit? Sau sunt aceiaşi judecători dinainte de anii 1990?
Sistemul nostru judiciar, în teorie, a fost cel mai drastic reformat după anul 1989, deoarece şi-a schimbat, mai întâi, structura şi, dintr-o reţea de instanţe naţionale având Curtea Supremă subordonată direct parlamentului, s-a transformat momentan într-un sistem absolut normal de trei instanţe, cu un Consiliu Suprem de Justiţie format dintr-un singur colegiu.
Cea mai mare problemă cu care se confruntă sistemul judiciar bulgar, în acest moment, este neîncrederea uriaşă faţă de acesta. Dar, pe de altă parte, încrederea publică în sistemul judiciar poate fi sporită doar dacă modelul de management al sistemului judiciar se schimbă rapid, iar judecătorii, dintr-un obiect, devin un subiect al autoguvernării. Pentru această schimbare, este însă necesară o voinţă politică clară, ceea ce în ultimii 30 de ani lipseşte.
Sunt mai multe paradoxuri în modul în care funcţionează sistemul nostru judiciar. Bulgaria este una dintre ţările cu un număr foarte mare de procurori, anchetatori şi alţi inspectori pe cap de locuitor, cu unul dintre cele mai mari procente de condamnări, dar în acelaşi timp, există un sentiment de impunitate în rândul cetăţenilor.
Corpul judecătorilor s-a întinerit, bineînţeles, cel puţin din pricina cursului natural al timpului şi al pensionării unei părţi a judecătorilor, în urma cărora noi judecători au intrat în sistemul judiciar, care au absolvit studiile superioare de specialitate după schimbările din anul 1990 şi au un nou mod de gândire şi de muncă. În sistemul judiciar din Bulgaria, deja lucrează primele generaţii de judecători şi procurori născuţi după schimbarea din anul 1989. Nu au nicio legătură directă cu perioada comunistă. În sistem, lucrurile încep uşor să se schimbe spre bine, dar acest lucru nu se întâmplă într-un ritm foarte rapid. Sau cel puţin nu la fel de rapid cum ar trebui să se întâmple lucrurile şi cum cer oamenii care au nevoie de justiţie. Dacă sistemul judiciar începe să funcţioneze mai bine, întreaga societate va începe să funcţioneze mai bine.
În unele instanţe mai sunt şi judecători care şi-au început pregătirea şi practica înainte de schimbările din 1990. Stilul lor de lucru şi interpretarea cauzelor nu s-a schimbat prea mult, ca şi gândirea din perioada anterioară, din păcate. Această realitate reprezintă o practică în majoritatea instanţelor din aşezările mici, îndepărtate de centrele raionale, mai degrabă la periferie, în zonele de graniţă şi subdezvoltate.
Vă mulțumim!
Interviu realizat de Dragoș Călin, judecător, Curtea de Apel București.
Notă: Materialul va fi publicat în ediția print RFJ nr.1/2019.
No related posts.