CĂTRE,
CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII,
Subscrisa Asociația “Forumul Judecătorilor din România”, persoană juridică de drept privat, independentă, nonprofit, neguvernamentală și apolitică, asociație profesională a judecătorilor, care își propune să contribuie la progresul societății prin acțiuni ce au drept scop realizarea unei justiții independente, imparțiale și performante, afirmarea și apărarea independenței justiției față de celelalte puteri ale statului, precum și prin inițierea, organizarea, sprijinirea, coordonarea și realizarea de proiecte privind îmbunătățirea, modernizarea și reformarea sistemului de administrare a justiției, formulează prezenta
CERERE DE APĂRARE A INDEPENDENȚEI
SISTEMULUI JUDICIAR
față de afirmaţiile recente ale Președintelui Camerei Deputaților, domnul Liviu Nicolae Dragnea, din data de 16 decembrie 2018, pentru următoarele motive:
Cu ocazia Consiliului Național al Partidului Social Democrat, acesta a făcut afirmațiile de mai jos, în cadrul unui discurs preluat în direct de posturile radio și TV:
„Am văzut, în schimb, că Adrian Năstase a fost condamnat în România pe prejudiciu 0 (zero), adică ai pagubă zero, dar trebuie să mergi la puşcărie pentru a da un exemplu societăţii. Acestea sunt cazurile de corupţie din România, din acest motiv este România o ţară coruptă? Nu cumva toate aceste lucruri, toată această construcţie este făcută doar pentru ca oricine dintre politicieni, oricine din presă şi nu numai, şi din alte instituţii, care ar vrea să pună problema româneşte să poa` să aibă gura închisă. Nu cumva acesta este motivul?!”
(…)
„Vorbim de justiție… N-am nimic cu doamna Iohannis şi vă spun foarte sincer, vorbim doar despre justiţie, dar dacă oricare din această sală, sau eu, nu ştiu, Liviu Pleșoianu am fi acuzați și chemați la procurori și noi nu am merge, nici prima dată, nici a doua oară. Dom`ne, eu sunt răcit şi Liviu are de făcut o vizită de făcut în Franţa, cam ce credeți că s-ar întâmpla? Oricare dintre dumeavoastră. Cu duba ne-ar lua. Ce arată asta? Nu numai justiție selectivă…Tupeu! Credinţa că sunt deasupra legii”.
(…)
“Avem, de asemenea, coruptie de putere la cel mai inalt nivel – s-a vorbit, se va mai vorbi, despre mii de oameni trimisi in inchisoare nevinovati, mii de oameni trimişi în închisoare pe probe falsificate, mii de oameni trimişi în închisoare de niste complete constituite nelegal. Mii de oameni care stau în continuare în procese, alţii care stau în anchetă, tot nelegal. Aveti impresia cumva ca în această perioada s-a schimbat ceva in atitudinea procurorilor? Nici vorba!
Daca aveţi şansa să auziţi că oamenii vorbesc, nu-i mai poate opri nimeni să vorbească, cum se procedeaza in continuare in anchete, o să va ingroziti. Nu numai procurorii, şi poliţiştii judiciarişti, care ameninţă martorii, pur şi simplu-i ameninţă, de fata cu avocatii, nu mai au nicio jena, nu mai au nicio jenă… De ce? Pentru că ei spun ca noi n-o să avem puterea să mergem până la capăt şi că va interveni restauratia, adică o să se refaca statul paralel mai abitir decât a fost înainte şi vă arătăm noi, că noi suntem legea. Noi facem legea şi voi trebuie să o respectaţi, nu noi!”
(…)
“Pentru ei este normal să discute procurorul cu judecătorul şi cu securistul să spună «Pă Boştinaru îl scăpăm, că e băiat simpatic, dar pă Angel Târvă, nu (Îmi pare rău, Angel). Angel Târvă a fluierat în biserică, trebuie pedepsit, l-a supărat şi pă Marian Oprişan». Aşa se iau deciziile, oameni buni! Nu vă mai alintaţi! Nu vă mai lăsaţi păcăliţi!”
(…)
„Ăștia-s fariseii care au pus mâna pe justiție, adică eu nu mai pot accepta toate minciunile care vin din Vest şi care spun că noi vrem să dăm legi pentru mine şi pentru Tăriceanu, noi vrem să dăm legi care să afecteze independenţa justiţiei, independenţa judecătorului, a procurorilor, nepunând mâna pe un articol clar”.
(…)
“Să citiţi raportul MCV! Eu nu am găsit niciun rând, niciun cuvânt in care sa se vorbească despre independenta judecătorilor. Eu credeam că asta este cel mai important lucru. Se vorbeşte despre procurori, dar nu despre judecători. Deci nu-i intereseaza independenta judecatorilor. Normal! Că dacă judecătorii sunt independenţi nu mai pot fi şantajaţi, nu mai pot fi ameninţaţi, atunci – cum spunea şi colegul meu mai devreme – apare speranta in Romania că te poţi duce în faţa instanţei şi să zicem, prin absurd, măcar 5 din 10 să creadă că, daca esti nevinovat, nu patesti nimic. Nu ca acuma, pentru că aici este … depinde unde apuci. Sunt şi bancuri amare pe tema asta. Acesti procurori si aceşti purtatori de epoleti au frant cu adevarat independenta Justitiei”.
(…)
“Caline, ştii că ne-a mai facut nişte dosare? Îţi spun azi, de ziua Vioricăi. Al meu¸ pe vizita din America de anul trecut. Ii spun d-lui Uncheselu (procuror DNA, nn) să meargă în continuare, dar îi spun unde ajunge: la un ambasador. Şi să văd dacă îl ţin genunchii, că dacă nu, are o mare problemă!”
(…)
“Justitia din aceasta tara trebuie resetată”.
(…)
Caracterul exacerbat al discursului politic indicat, pornind de la concepte de răspuns vindicativ al justiţiei, identificată cu aşa-zisul „stat paralel”, reprezintă un derapaj evident de la principiile democraţiei şi conturează imaginea unei ameninţări serioase la independenţa justiţiei.
Discursul nu constituie o expresie a unei simple judecăţi de valoare, ci conţine afirmaţii factuale, concrete, care nu corespund realităţii:
– condamnarea unei persoane individualizate, pentru o infracţiune despre care se susţine că nu ar fi avut prejudiciu material, deşi acesta a fost reţinut în hotărârea penală;
– existenţa a mii de persoane condamnate la pedepse cu executare, deşi ar fi fost nevinovate, a mii de persoane pretins condamnate la închisoare în baza unor probe pretins falsificate, a mii de persoane condamnate la închisoare cu executare de complete pretins nelegal constituite sau a mii de persoane care ar fi judecate sau urmărite penal în mod nelegal;
– indicarea unei practici generalizate, a unor pretinse abuzuri ale procurorilor şi poliţiştilor judiciari, constând în ameninţarea martorilor în prezenţa avocaţilor, respectiv a unei atitudini generalizate atribuite acestora, în sensul că ar încălca legea şi ar impune persoanelor cercetate reguli create de aceştia;
– descrierea generală a deciziilor judecătorilor, cu un pretins grad ridicat de certitudine, ca fiind rezultatul unei înţelegeri cu procurorul sau „securistul”, bazate pe simpatii sau antipatii personale;
– indicarea unui grup de persoane, nedefinit, ca fiind cel care a „pus mâna pe justiție” sau a „frânt cu adevărat independenţa justiţiei”;
– contrazicerea realităţii evidente rezultate din simpla lectură a raportului MCV, în sensul că acesta nu ar conţine nicio referinţă cu privire la independenţa judecătorilor;
– utilizarea unui sofism potrivit căruia, în prezent, chiar dacă eşti nevinovat, poţi fi condamnat şi că numai în viitor poate apărea speranţa unei decizii corecte, atunci când judecătorii nu ar mai fi şantajaţi sau ameninţaţi.
În plus, discursul conţine sintagme generalizatoare precum „justiţie selectivă” sau „justiţia … trebuie resetată”, care pot afecta grav încrederea cetăţenilor în actul de justiţie, acesta fiind plasat în sfera arbitrariului, a bunului plac sau a unui sistem nefuncţional, prin analogie cu sistemele tehnice, care ar necesita ştergerea şi reiniţializarea.
Totodată, acest discurs este unul recurent, respectiv se repetă periodic, ciclic, de altfel prin Hotărârea Plenului CSM nr.779/04.07.2018 a fost admisă o cerere similară de apărare a independenţei sistemului judiciar, formulată de Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, cerere însuşită de peste 1500 de judecători, procurori, magistraţi-asistenţi şi auditori de justiţie.
În analiza aspectelor care fac obiectul cererii de apărare a independenței sistemului judiciar, trebuie pornit de la dispozițiile constituționale și legale care consacră independența și imparțialitatea sistemului judiciar, precum și a celor care garantează libertatea de exprimare.
În conformitate cu dispozițiile art.133 alin.1 din Constituția României, precum și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
Conform art.75 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul și obligația de a apăra judecătorii și procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independența sau imparțialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.”
Principiile independenței și imparțialității magistraților sunt consfințite prin art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție, art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și de art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.
Referiri privind aceste principii se regăsesc și în reglementările internaționale, astfel:
– „Principiile fundamentale referitoare la independența magistratului”, adoptate la Milano în anul 1985 și confirmate de Adunarea Generală a ONU, precizează în cuprinsul pct. 1 că „independența magistraturii trebuie garantată de către stat și enunțată în Constituție sau altă lege națională, iar toate instituțiile guvernamentale sau altele trebuie să o respecte”. În cadrul acelorași principii, în cuprinsul pct. 2 se menționează că „sistemul juridic va decide în problemele care îi sunt înaintate imparțial, pe baza faptelor și în conformitate cu legea, fără vreo restricție, influență incorectă, sugestie, presiune, amenințare sau interferență, directă sau indirectă, din orice parte sau pentru orice motiv“.
– „Convenția de la Havana pentru prevenirea crimei și tratamentul delincvenților”, adoptată la Congresul a VIII-lea al Organizației Națiunilor Unite prevede la pct. 4 că „statele veghează ca procurorii să-și îndeplinească atribuțiile profesionale în deplină libertate, fără a face obiectul unor intimidări, hărțuiri, fără a suferi ingerințe nefondate și fără a li se angaja, în mod nejustificat, responsabilitatea civilă, penală sau de altă natură”.
– Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniștri al statelor membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, care, dorind să promoveze independența sistemului judiciar, a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu. Una dintre acestea vizează obligația statelor de a lua toate măsurile necesare pentru a respecta, promova și proteja independența judecătorilor. Documentul prevede că sensul de „independența judecătorilor” nu se referă exclusiv la judecători, ci acoperă sistemul judiciar în întregime.
Conținutul acestui principiu constă în obligația executivului și legislativului să se abțină de la adoptarea oricăror măsuri care ar putea submina independența judecătorilor. Pe lângă toate acestea, se precizează în document, „că nu ar trebui să fie permis grupurilor de presiune să submineze independența sistemului judiciar”.
Independența magistraților nu constituie doar o garanție a statului pentru înfăptuirea justiției, ci în egală măsură, un drept și o obligație a magistraților. Independența este privită ca „atribut al funcției, care îi permite judecătorului să acționeze în realizarea actului juridic și, mai ales, să decidă doar în baza legii și a propriei conștiințe, fără nici o subordonare sau influență”.
Articolul 1 alin. (4) din Constituția României consacră expres principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Datele speței pun în discuție, printre altele, raportul dintre limitele discursului public al oamenilor politici și necesitatea apărării unor valori precum independența justiției și reputația corpului magistraților. Din această perspectivă, oamenii politici sunt ținuți să-și exercite dreptul la liberă exprimare doar în anumite limite atunci când sunt puse în discuție valori precum independența, autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Modalitatea de exprimare creează un dubiu greu de înlăturat cu privire la independența magistraților, cu consecința afectării imaginii sistemului de justiție.
O asemenea abordare, care nu poate fi circumscrisă libertății de opinie, ca formă de manifestare a libertății de exprimare, afectează atât independența sistemului judiciar, cât și încrederea pe care, într-o societate democratică, organele judiciare și instituțiile din sistemul judiciar trebuie să o inspire opiniei publice (în competenta, corectitudinea şi probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană care încredințează magistraților apărarea drepturilor sale le așteaptă).
Într-un stat de drept, nimeni – și cu atât mai puțin un reprezentant al uneia din celelalte două puteri, chiar dacă are calitatea de inculpat ori de condamnat penal – nu are dreptul să extrapoleze nemulțumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra întregului sistem judiciar. În măsura în care se procedează astfel, persoana care face aceste afirmații generalizatoare aduce, inevitabil, atingere principiului constituțional al separației puterilor în stat, cu consecința afectării prestigiului justiției și, implicit, a independenței și reputației magistraților.
Puterea judecătorească trebuie să fie independentă, ceea ce implică existenta unor anumite garanții față de celelalte puteri ale statului, pentru a se evita politizarea și pentru a apăra independentă și imparțialitatea magistratului.
Când, din motive infame, se urmărește diminuarea funcției și a rolului puterii judecătorești, statul pierde calitatea de stat de drept, cu toate consecinţele și implicaţiile socio-economice ce decurg din aceasta.
În Raportul Singhvi către Comisia drepturilor omului a ONU din 1987 se precizează că „principiile independenţei și imparţialităţii sunt pietrele de fundament ale motivării și legitimităţii funcţiei judiciare în orice stat” – (pct. 75).
Consiliul Superior al Magistraturii este singura autoritate statală care gestionează cariera magistraților și are obligația constituțională de a apăra independența acestora, interesul de a proteja reputația și de a asigura autoritatea magistraților fiind superior aceluia de a permite o discuție liberă asupra imparțialității acestora.
Rapoartele MCV subliniază constant faptul că ar trebui să se întreprindă măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraților împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independența justiției, nicidecum recomandarea că ar fi necesare asalturi ale politicienilor asupra judecătorilor și procurorilor din România.
Pe cale de consecinţă, se impune apărarea justiţiei ca sistem, întrucât afirmaţiile formulate în condiţiile arătate sunt de natură să producă un impact negativ asupra sistemului judiciar, aducând atingere independenţei, prestigiului și credibilităţii în ansamblul său.
judecător Dragoș Călin, Curtea de Apel București, co-președinte
judecător Anca Codreanu, Tribunalul Brașov, co-președinte
No related posts.
1 Comentează