Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului emis la 20 octombrie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse codurilor penale.
În ceea ce privește modificarea adusă termenelor de prescripție, Comisia de la Veneția a reținut următoarele aspecte:
56. În forma sa actuală, articolul 154 alineatul (1) prevede următoarea structură a termenelor pentru răspunderea penală:
“(1) Termenul de prescripție pentru răspunderea penală este următorul:15 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoare pe viață sau o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 20 de ani;
10 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este o pedeapsă privativă de libertate care depășește 10 ani, dar nu mai mult de 20 de ani;
8 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este o pedeapsă privativă de libertate care depășește 5 ani, dar nu mai mult de 10 de ani;
5 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este o pedeapsă privativă de libertate care depășește 1 an, dar nu mai mult de 5 de ani;
3 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este o pedeapsă privativă de libertate de până la un an sau o amendă.”
57. Se propune modificarea literelor (b) și (c) prin reducerea termenului de la 10 ani la 8 ani, în cazul în care durata privării de libertate este de 10 până la 20 de ani și de la 8 ani la 6 ani, în cazul în care intervalul este de 5 până la 10 ani. În același timp, pedeapsa maximă a fost redusă de modificările în curs pentru un număr de infracțiuni.
58. Modificările propuse ridică mai multe probleme. În primul rând, modificarea articolului 154 alineatul (1) pare contrară în ceea ce privește litera (d), deoarece perioada de 5 ani rămâne neschimbată, lăsând astfel o marjă foarte restrânsă între literele (c) și (d).
59. Mai important, modificarea creează un risc ridicat ca, în cazuri complexe, infracțiunile în cauză să se prescrie înainte ca ancheta și procesul să poată fi efectuate în mod corespunzător. Această preocupare ar trebui să fie privită și în lumina noii reguli potrivit căreia anchetele penale trebuie finalizate în termen de un an (a se vedea Observațiile din Secțiunea B.2.b). Luate în considerare împreună, aceste modificări vor afecta în mod clar capacitatea sistemului judiciar român de a oferi remedii eficiente împotriva neaplicării legii și de a sancționa în mod corespunzător autorii infracțiunilor.
60. Pentru infracțiunea de tortură, spre exemplu, diminuarea ulterioară a termenului de prescripție a răspunderii penale la 6 ani, conform amendamentului propus, ar contraveni practicii CEDO și a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei. În mai multe hotărâri, Curtea a criticat termenele reduse de prescripție și chiar existența unor astfel de termene pentru cele mai grave încălcări ale drepturilor omului.[1]
61. În opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, modificările propuse sunt soluții legislative care „afectează echilibrul dintre dreptul statului de atrage la răspundere penală persoanele care comit infracțiuni, care răspunde unui interes general și drepturile persoanelor care beneficiază de prescripția răspunderii penale, pe de altă parte”.[2] Înalta Curte subliniază, în continuare, că diminuarea termenelor de prescripție în cazul infracțiunilor împotriva persoanelor nu conduce la „un echilibru just între drepturile persoanelor urmărite penal pentru astfel de infracțiuni și drepturile persoanelor vătămate”, „și nu răspunde interesului general de sancționare a infracțiunilor împotriva persoanelor”. Se face referire în special la infracțiunile de vătămare corporală, la privarea ilegală de libertate sau la viol, care vor fi mult mai greu de sancționat dacă vor fi introduse termene de prescripție reduse.
62. De asemenea, Înalta Curte constată că aceste soluții contravin principiilor consacrate de Curtea Constituțională în ceea ce privește puterile și marja de apreciere a legiuitorului în materie penală. După cum a explicat Curtea Constituțională, articolul 1 alin. (3) din Constituția României, care stipulează că „România este un stat de drept, democratic și social”, „impune legiuitorului obligația de a lua măsuri pentru apărarea ordinii și siguranței publice prin adoptarea instrumentelor juridice necesare pentru a preveni starea de pericol și fenomenul infracțional, cu excluderea oricărei reglementări susceptibile de a încuraja acest fenomen.”[3]
63. Comisia constată, în același timp, că reducerea termenelor de prescripție va afecta, în special, infracțiunile de corupție.[4] De altfel, pedepsele pentru majoritatea acestor infracțiuni și anume luarea de mită (articolul 289), darea de mită (articolul 290), traficul de influență (articolul 291), cumpărarea de influență (articolul 292), delapidarea (articolul 295), abuzul în serviciu (articolul 297) etc., sunt de așa natură încât termenele reduse prevăzute la articolul 154 alineatul (1) literele (b) și (c) se aplică.
64. Articolul 29 UNCAC prevede că „fiecare stat parte va stabili, după caz, în conformitate cu legislația sa internă, un termen îndelungat de prescripție în cadrul căruia să demareze procedurile pentru orice infracțiune stabilită în conformitate cu prezenta Convenție și va stabili un termen mai îndelungat de prescripție sau va prevedea suspendarea termenului de prescripție în cazul în care presupusul infractor s-a sustras cercetării penale”. În plus, Convenţia OCDE privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale prevede că „orice termen de prescripție aplicabil infracțiunii de mituire a unui funcționar public străin trebuie să permită o perioadă adecvată de timp pentru anchetarea și urmărirea penală a infracțiunii” (Articolul 6).46 Prin urmare, reducerea în acest mod a termenelor care afectează în special infracțiunile de corupție nu este în concordanță cu instrumentele internaționale în domeniul luptei împotriva corupției.
65. Comisia constată că propunerea de reducere a termenelor de prescripție ridică motive serioase de îngrijorare atât în ceea ce privește statul de drept în general, cât și în ceea ce privește respectarea de către statul respectiv a obligațiilor sale internaționale, în special. Prin urmare, aceasta recomandă reevaluarea propunerii de reducere a termenelor de prescripție, având în vedere motivele de îngrijorare menționate mai sus.”
Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-din-20-octombrie-2018-al-Comisiei-de-la-Venetia-cu-privire-la-codurile-penale-traducere-RO.pdf .
[1] A se vedea Cestaro împotriva Italiei, 6884/11, Hotărâre (fond și satisfacție echitabilă), Curtea (Secțiunea IV), | 07/04/2015, Alikaj și alții împotriva Italiei (nr. 47357/08, par.108, 29 martie 2011; a se vedea și Comitetul Miniștrilor, Decizie, Grupul Khashiyev împotriva Rusiei, 18 septembrie 2018, Comitetul Miniștrilor, Decizie, Grupul Gharabishvili împotriva Georgiei, 19 septembrie 2017.
[2] Înalta Curte de Casație și Justiție a României, Decizia nr. 8 din 5 iulie 2018
[3] CCR, Decizia nr. 224/2017, alineatele 34-35.
[4] În prezentul Aviz, Comisia de la Veneția utilizează termenul „infracțiuni de corupție” pentru a se referi la toate infracțiunile reglementate de Titlul V – Infracțiuni de corupție și de serviciu din Codul penal român și nu doar pentru a se referi la cele din Capitolul I (Infracțiuni de corupție) din Titlul V.
No related posts.