Asociația Forumul Judecătorilor din România, având în vedere știrile false propagate în presă referitoare la emiterea unui aviz de Comisia de la Veneția, în contextul modificărilor promovate în Parlament cu privire la ”legile justiției” (Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.303/2004, Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.304/2004 și Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.317/2004), înțelege să infirme aceste zvonuri, în sensul că nu a fost cerut și nici nu a fost emis vreun astfel de aviz, așa cum rezultă din informațiile publicate pe site-ul Comisiei,[1] dar și să aducă la cunoștința publicului larg diverse aspecte cuprinse în opiniile exprimate constant de Comisia de la Veneția asupra unor modificări similare sau apropiate operate de puterea legislativă în alte state membre ale Consiliului Europei.
Creată în anul 1990, Comisia de la Veneția reprezintă un organ consultativ al Consiliului Europei în chestiuni constituţionale. Comisia este recunoscută pe plan internaţional drept o instanţă de reflectare independentă. Comisia de la Veneţia contribuie, în egală măsură, la diseminarea şi dezvoltarea patrimoniului constituţional comun, jucând un rol unic în acordarea promptă a unor soluţii constituţionale pentru statele în tranziţie, conform standardelor şi bunelor practici în domeniu. Comisia de la Veneţia îşi propune drept scop să difuzeze şi să dezvolte justiţia constituţională, în special prin intermediul schimbului de informaţii.
1. Referitor la posibilitatea suspendării din funcție a judecătorilor și numirii lor în funcția de ministru al justiției sau în alte funcții de demnitate publică numite
”Judecătorii nu pot fi membri ai partidelor politice și nu pot participa la activități politice.”
CDL-AD (2005)003, Aviz comun al Comisiei de la Veneția și OSCE/Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului cu privire la proiectul de lege constituțională privind revizuirea Constituției Georgiei, par.104[2]
”În plus, judecătorii nu ar trebui să se pună într-o poziție în care independența sau imparțialitatea lor ar putea fi pusă la îndoială. Acest lucru justifică normele naționale privind incompatibilitatea funcției judiciare cu alte funcții și este, de asemenea, un motiv pentru care multe state restrâng activitățile politice ale judecătorilor.”
CDL-AD (2010)004, Raport privind independența sistemului judiciar, Partea I: Independența judecătorilor, par.62[3]
”[…] Judecătorul ar trebui să demisioneze înainte de a concura pentru o funcție politică, deoarece, dacă un judecător va fi candidat și nu va fi ales, acesta va fi, totuși, identificat cu o anumită tendință politică, în detrimentul independenței”.
CDL-AD (2008)039, Aviz cu privire la proiectul de revizuire a Legii constituționale privind statutul judecătorilor din Kârgâzstan, par.45[4]
2. Referitor la procedurile de evaluare a judecătorilor
”[…] Această dispoziție pare problematică, întrucât definește președintele instanței drept o figură centrală în procesul de evaluare a judecătorilor. Acest lucru nu numai că poate duce la un conflict de interese, dar și la abuzuri, limitând independența individuală a judecătorilor.”
CDL-AD (2013)015, Aviz cu privire la proiectul de lege privind instanțele din Bosnia și Herțegovina, par.66[5]
”Evaluările periodice ale performanțelor unui judecător sunt instrumente importante pentru ca judecătorul să-și îmbunătățească activitatea și pot, de asemenea, să servească drept bază pentru promovare. Este important ca evaluarea să fie în primul rând calitativă și să se concentreze asupra competențelor profesionale, personale și sociale ale judecătorului. Nu ar trebui să existe nicio evaluare pe baza conținutului deciziilor și soluțiilor, nici ținând seama de criterii cantitative cum ar fi numărul de achitări sau casări, care ar trebui evitate ca bază standard pentru evaluare.”
CDL-AD (2011)012, Aviz comun al Comisiei de la Veneția și OSCE/Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului referitor la legea constituțională privind sistemul judiciar și statutul judecătorilor din Kazahstan, par.55[6]
”Este important ca sistemul de evaluare să nu fie nici folosit, nici considerat a fi folosit ca un mecanism de subordonare sau influențare a judecătorilor.”
CDL-AD (2013)015, Aviz cu privire la proiectul de lege privind instanțele din Bosnia și Herțegovina, par.68[7]
3. Referitor la ”imunitatea” magistraților
”[…] Magistrații […] nu ar trebui să beneficieze de o imunitate generală […]. Conform standardelor generale, aceștia trebuie, într-adevăr, să fie protejați de acţiuni în regres în ceea ce privește actele luate cu bună-credință în cursul exercitării funcțiilor lor. Cu toate acestea, nu ar trebui să beneficieze de o imunitate generală care să-i protejeze împotriva urmăririi penale pentru fapte penale săvârșite de aceștia, pentru care ar trebui să răspundă în fața instanțelor. […]”
CDL-AD (2003)012, Memorandum: Reforma sistemului judiciar din Bulgaria, par.15. A se vedea și CDL-AD (2003)016, Avizul privind modificările constituționale privind sistemul judiciar din Bulgaria, par.8[8]
”Este rezonabil să se acorde imunitate cu privire la acțuni în regres unui judecător care acționează cu bună credință în îndeplinirea îndatoririlor sale. Dar aceasta nu ar trebui să se extindă la actele de corupție sau cele frauduloase desfășurate de un judecător.”
CDL-AD (2008)039, Aviz cu privire la proiectul de revizuire a Legii constituționale privind statutul judecătorilor din Kârgâzstan, par.24[9]
”În opinia Comisiei, nu există nicio justificare, în principiu, pentru tratarea diferită a judecătorilor în materie disciplinară, în funcție de calitatea de judecător al unei instanțe superioare sau inferioare. Toți judecătorii ar trebui să beneficieze de garanții egale în ceea ce privește independența și imunitățile similare în exercitarea funcțiilor lor judiciare. […]“
CDL (1995)074rev, Avizul privind legea albaneză privind organizarea sistemului judiciar (capitolul VI din Constituția de tranziție a Albaniei), par.2
4.Referitor la bugetul justiției
”[…] Pentru a garanta independența judecătorească, este foarte important ca instanțele să primească fonduri suficiente pentru a-și respecta obligația de a asigura procese echitabile în conformitate cu standardele internaționale. […] Pentru a se constata că fondurile alocate sistemului judiciar sunt suficiente, ar fi recomandabil să se asigure că punctele de vedere ale sistemului judiciar sunt luate în considerare în procedurile bugetare. Înaltul Consiliu Judiciar ar putea reprezenta sistemul judiciar în această privință și ar putea influența deciziile bugetare cu privire la necesitățile sistemului judiciar. […]”
CDL-AD (2011)012, Aviz comun al Comisiei de la Veneția și OSCE/Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului referitor la legea constituțională privind sistemul judiciar și statutul judecătorilor din Kazahstan, par.24,25[10]
„[Practica conform căreia, spre deosebire de principiul autonomiei bugetare a magistraturii, Ministerul Justiției controlează, în fapt, fiecare detaliu al bugetelor operaționale ale instanțelor] conține pericole evidente de ingerință nejustificată în exercitarea independentă a funcțiilor magistraților.”
CDL(1995)074rev, Opinie privind legea albaneză de organzare judecătorească, par.3[11]
5. Referitor la alegerea președintelui CSM și menținerea procurorilor ca magistrați (cazul României)
”190. Până în prezent, fiecare dintre cei 14 judecători și procurori aleși a fost eligibil ca președinte al Consiliului. În conformitate cu amendamentul propus la articolul 133 alin.(3) din Constituție, președintele acestui organism trebuie să fie ales dintre cei nouă judecători […]. În opinia Comisiei de la Veneția, această propunere reprezintă un pas înapoi. Dacă trebuie să existe un singur consiliu, a cărui misiune este de a reprezenta cele două ramuri ale magistraturii, nu ar fi corect că președintele să nu poată fi ales dintre membrii celor două ramuri. În orice caz, este greu de înțeles motivul acestei modificări, deoarece procurorul nu poate fi ales ca președinte al CSM fără un sprijin substanțial din partea judecătorilor. O altă posibilitate ar putea fi crearea a două consilii separate.
- Comisia reamintește că în România a avut loc o dezbatere privind retragerea calității de magistrat în privința procurorilor. Efectuarea unei astfel de modificări efective în acest moment ar putea submina independența fragilă a procurorilor. Modificarea propusă mai sus ar putea însemna că se dorește reducerea independenței procurorilor.
- […] Comisia de la Veneția consideră că este greu de înțeles de ce ceilalți membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (nn, reprezentanții societății civile) nu ar trebui să participe în cele două secții pentru a discuta chestiunea numirilor.”
CDL-AD (2014)010, Avizul nr. 731/2013 cu privire la propunerea legislativă de modificare a Constituţiei României, 24 martie 2014, par.190-191, 196[12]
6. Referitor la răspunderea materială a magistraților. Excluderea culpei simple
”77.
a) Răspunderea judecătorilor este permisă, într-adevăr, însă numai acolo unde există o componentă mintală culpabilă (intenţie sau neglijenţă gravă) a judecătorului.
b) Tragerea la răspundere a judecătorilor ca urmare a pronunţării unei hotărâri cu efect negativ a CEDO ar trebui să se bazeze pe constatarea unei instanţe naţionale privind intenţia sau neglijenţa gravă a judecătorului. Hotărârea CEDO nu ar trebui utilizată ca unică bază pentru tragerea la răspundere a judecătorului.
c) Mai mult, tragerea la răspundere a judecătorilor, iniţiată ca urmare a unei soluţionări amiabile a unei cauze de pe rolul CEDO sau a formulării unei declaraţii unilaterale care recunoaşte încălcarea Convenţiei, trebuie să se bazeze pe stabilirea de o instanţă naţională a intenţiei sau a gravei neglijenţe a judecătorului.
d) În general, judecătorii nu trebuie traşi la răspundere prin intermediul acţiunii în regres atunci când îşi exercită funcţia judiciară potrivit standardelor profesionale stabilite de lege (imunitatea funcţională);
e) Constatarea existenţei de CEDO a unei încălcări a Convenţiei nu presupune în mod necesar faptul că judecătorii de la nivel naţional pot fi criticaţi pentru interpretarea şi aplicarea dreptului (încălcările îşi pot avea originea în carenţele sistemice ale statelor membre, e.g. termenul rezonabil, cazuri în care nu poate fi iniţiată tragerea la răspundere individuală).
f) De asemenea, funcţionarea doctrinei instrumentului viu a CEDO, care răspunde la evoluţiile societăţii, poate face dificilă prezicerea soluţiilor CEDO de către instanţele naţionale.
Din motivele menţionate mai sus, procedura regresului împotriva judecătorilor poate conduce la rezultate arbitrare acolo unde tragerea la răspundere a judecătorilor naţionali nu reprezintă nimic mai mult decât un corolar al unei hotărâri (sau al unei soluţionări amiabile ori al unei declaraţii unilaterale) a CEDO de constatare a existenţei unei încălcări a Convenţiei.
Mai mult, tragerea la răspundere a judecătorilor pentru aplicarea Convenţiei fără stabilirea vinovăţiei individuale poate avea un impact asupra independenţei lor, care presupune libertatea profesională de a interpreta dreptul, de a stabili faptele şi de a cântări probele, în fiecare caz particular. Deciziile eronate ar trebui contestate prin intermediul căilor de atac şi nu prin tragerea la răspundere individuală a judecătorilor, atât timp cât eroarea nu se datorează relei-voinţe sau gravei neglijenţe din partea judecătorului.
Tragerea la răspundere a judecătorilor poate fi compatibilă cu principiul independenţei lor, însă numai dacă este conformă cu legea. Totuşi, prevederile relevante nu trebuie să vină în conflict cu principiul independenţei judecătorilor.”
CDL–AD(2016)015-e, Republica Moldova – Opinie amicus curiae pentru Curtea Constituţională privind dreptul de regres al statului împotriva judecătorilor (articolul 27 din Legea cu privire la Agentul guvernamental nr. 151 din 30 iulie 2015), Veneția, 10-11 iunie 2016, par.77-80[13]
7. Referitor la libertatea de exprimare a magistraților
”83. În evaluarea proporționalității unei ingerințe în libertatea de exprimare a unui judecător, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ia în calcul toate circumstanțele cauzei, inclusiv funcția îndeplinită, conținutul declarației, contextul său, natura și gravitatea sancțiunilor aplicate. […]
- În ceea ce privește participarea judecătorilor la dezbaterea politică, situația politică internă în care are loc această dezbatere este, de asemenea, un element important care trebuie luat în considerare pentru a preciza limitele libertății de exprimare. Astfel, contextul istoric, politic și juridic al dezbaterii – fie că dezbaterea poartă sau nu asupra unei chestiuni de interes general, fie că declarațiile contestate au fost făcute sau nu într-o campanie electorală – este deosebit de important. O criză democratică sau o inversare a ordinii constituționale trebuie, desigur, să fie considerată decisivă în contextul concret al unui caz și esențială pentru determinarea domeniului de aplicare al libertăților fundamentale ale judecătorilor.”
CDL-AD(2015)018, Avizul nr.806/2015 – Raport cu privire la libertatea de exprimare a judecătorilor, Veneția, 19-20 iunie 2015, par.83,84[14]
judecător Dragoș Călin, Curtea de Apel București, co-președinte
judecător Ionuț Militaru, Curtea de Apel București, co-președinte
București, 3 ianuarie 2018
[1]A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/WebForms/documents/by_opinion.aspx?v=countries [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[2] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2005)003-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[3] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2010)004-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[4] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2008)039-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[5] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2013)015-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[6] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2011)012-rus [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[7] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2013)015-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[8] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2003)012-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[9] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2008)039-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[10] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2011)012-rus [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[11] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL(1995)074rev-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[12] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2014)010-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
[13] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2016)015-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018]. Traducere în RO a Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova.
[14] A se vedea pagina web http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2015)018-e [accesată ultima dată la 3 ianuarie 2018].
No related posts.