Referitor la această propunere a Ministrului Justiției de revizuire a ”legilor justiției”, atunci când s-a edictat Legea nr. 304/2004, s-a urmărit asigurarea independenței și stabilității judecătorilor, indiferent de gradul de jurisdicție în care aceștia activează, iar termenul de 01.01.2008 pentru preluarea bugetului instanţelor judecătoreşti de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fusese stabilit în considerarea unor chestiuni de ordin tehnic, ceea nu justifică însă nici amânarea transferului de atribuții la nesfârșit, cel puțin până la 01.01.2018.
Oricare ar fi motivele invocate în spațiul public, referitoare la tergiversarea punerii în aplicare a intenției legiuitorului, se poate cu ușurință considera că, dacă s-ar fi vrut a se face, s-ar fi făcut schimbarea de atribuții legiferată, fie și prin încheierea unui protocol între cele două entități implicate, prin care să fie delegați/detașați/transferați funcționarii necesari și logistica aferentă, astfel încât lucrurile să fie continuate fără întrerupere.
Potrivit art. 125 din Legea fundamentală, judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili; propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, iar funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
La nivel infraconstituțional, statutul magistraților este reglementat prin Legea nr. 303/2004, potrivit căreia judecătorii sunt independenți, se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali. Cap. II din Legea nr. 303/2004 stabilește o serie de incompatibilități și interdicții pentru judecători și procurori, care se aplică în mod corespunzător și magistraților-asistenți.
Principiile fundamentale privind independența magistraturii, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea crimei și tratamentul delincvenților (Milano, 26 august – 6 septembrie 1985) și confirmate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite prin rezoluțiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 și nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, prevăd în mod expres prin art. 11 că „durata mandatului judecătorilor, independența acestora, siguranța lor, remunerația corespunzătoare, condițiile de muncă, pensiile și vârsta de pensionare sunt în mod adecvat garantate prin lege”.
Standardele Minime de Independență Judiciară, adoptate de International Bar Association în 1982, prevăd că „pensiile și salariile judiciare ar trebui să fie modificate conform creșterii prețurilor, independent de controlul executivului (pct. 14). În anumite state, salariile judecătorilor sunt protejate împotriva scăderilor, deși măririle salariale pot depinde de puterea executivă și cea legislativă.”
Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independența, eficacitatea și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei, subliniind importanța independenței judecătorilor în scopul întăririi preeminenței dreptului în statele democratice și în considerarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a Principiilor fundamentale ale Organizației Națiunilor Unite privind independența magistraturii, anterior menționate, a stabilit, printre alte importante măsuri pe care statele membre urmează să le adopte, și pe aceea „de a veghea ca statutul și remunerația judecătorilor să fie pe măsura demnității profesiei lor și a responsabilităților pe care și le asumă”.
Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului Miniștrilor către statele membre cu privire la judecători: independența, eficiența și responsabilitățile (adoptată de Comitetul Miniștrilor în 17 noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaților miniștrilor) prevede că – „54. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului și responsabilităților lor și să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice presiune menită să influențeze deciziile. Trebuie să existe garanții pentru menținerea unei remunerații rezonabile în caz de boală, concediu de maternitate sau de paternitate, precum și pentru plata unei pensii pentru limită de vârstă, care ar trebui să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exercițiu. Trebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o măsură de protecție împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod specific judecătorii. 55. Trebuie evitate sistemele în care remunerația de bază a judecătorilor depinde de performanță, căci s-ar putea crea dificultăți pentru independența judecătorilor.”
Art. 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, adoptată în anul 1998, statuează – „În mod special, statutul garantează judecătorului sau judecătoarei care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcției, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională”, iar la pct. 1.8 din aceeași Cartă se face referire la necesitatea consultării judecătorilor, „prin reprezentanții lor și prin organizațiile lor profesionale, în ce privește deciziile care se iau de puterea executivă și legislativă cu privire la proiectele de modificare a statutului lor și la definirea condițiilor de remunerare și de asigurare a protecției sociale”.
Comisia de la Veneția (Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept), în Raportul privind independența sistemului judiciar adoptat în cadrul celei de-a 82-a sesiuni plenare (Veneția, 12–13 martie 2010) reține că remunerarea judecătorilor trebuie să corespundă demnității profesiei, iar o remunerație adecvată este necesară pentru a proteja judecătorii de ingerințe exterioare. Spre exemplu, Constituția Poloniei garantează judecătorilor o remunerație consistentă în raport cu demnitatea funcției și cu scopul pentru care își îndeplinesc îndatoririle lor. Remunerația magistraților trebuie stabilită ținând seama de situația socială din țară și trebuie să fie comparabilă cu nivelul remunerației înalților funcționari, determinată în funcție de un barem general și de criterii obiective și transparente. Bonusurile care includ un element discreționar trebuie să fie excluse.
În toate aceste documente, principiile și măsurile stabilite cu privire la statutul și drepturile magistraților sunt puse în relație directă cu prevederile art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul fundamental al oricărei persoane de a fi judecată de un tribunal competent, independent și imparțial, stabilit prin lege. Deși unele dintre documentele internaționale menționate au valoare de recomandare, prin prevederile pe care le conțin și prin finalitățile pe care le urmăresc, fiecare dintre acestea vizează direct texte cuprinse în pacte și în tratate la care România este parte și, prin urmare, se înscriu în spiritul prevederilor art. 11 și 20 din Constituția României.
În România, gestionarea bugetului instanțelor reprezintă o atribuție a Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite. Fundamentarea pornește de la comunicarea ierarhică tribunale – curți de apel – Ministerul Justiției, bugetul fiind supus spre aviz consultativ Consiliului Superior al Magistraturii.
Soluția legislativă actuală, aflată în contradicție cu recomandările Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), pune o problemă serioasă de independență a justiției, cât timp bugetul este controlat de puterile executivă și legislativă.
Starea de subfinanțare a sistemului judiciar, neplata drepturilor salariale restante (recunoscute prin hotărâri judecătorești, ulterior), inechitățile din sistemul de salarizare, refuzul puterii executive de a renunța la pârghiile financiare privind instanțele judecătorești, prin trecerea administrării bugetului acestora la Înalta Curte de Casație și Justiție, contestarea tot mai frecventă a celor mai importante elemente privind statutul judecătorilor și procurorilor au constituit premisele declanșării protestului magistraților din 2009, eveniment fără precedent pentru sistemul judiciar din România, care a determinat blocarea pentru 30 de zile a activităților judiciare.
Resursele financiare pot constitui pentru Ministerul Justiției, respectiv puterea executivă, un element de presiune asupra corpului magistraților și oricând o modificare intempestivă a sistemului de remunerare poate deveni un factor de lezare a independenței magistraților.
Asociația Forumul Judecătorilor din România, persoană juridică de drept privat, independentă, nonprofit, neguvernamentală și apolitică, asociație profesională a judecătorilor, își propune să contribuie la progresul societății prin acțiuni ce au drept scop realizarea unei justiții independente, imparțiale și performante, afirmarea și apărarea independenței justiției față de celelalte puteri ale statului, precum și prin inițierea, organizarea, sprijinirea, coordonarea și realizarea de proiecte privind îmbunătățirea, modernizarea și reformarea sistemului de administrare a justiției. Contact: dragos.calin@just.ro, ionut.militaru@just.ro, www.forumuljudecatorilor.ro.
No related posts.
