Interviu cu doamna Sofi Oksanen
Sofi Oksanen este cea mai importantă scriitoare contemporană finlandeză. A studiat literatura la Universitatea Jyväskylä și ulterior dramaturgia în cadrul Academiei Finlandeze de Teatru. A devenit cunoscută datorită primului roman, Vacile lui Stalin (2003), unde abordează atât imaginea femeilor estone care au emigrat în Finlanda, cât și problemele de nutriție ale unei tinere. Purificare, cel mai cunoscut roman al său, a fost tradus în 43 de țări și a primit 10 premii literare importante, între care și prestigiosul Femina Étranger (2010). În Franța, romanul a câștigat și premiul Fnac, fiind selectat dintre alte 300 de lucrări. A fost pentru prima dată când premiul a fost decernat unui străin. În anul 2009 Sofi Oksanen a fost declarată „Personalitatea Anului” de ziarul estonian „Postimees”, iar în 2010 Toomas Hendrik Ilves, președintele Estoniei, a decorat-o cu Ordinul Crucii Terra Mariana, clasa a IV-a.
1. Dacă ar trebui să vă adresați unei instanțe judecătorești pentru a vă proteja drepturile, ați avea încredere în sistemul judiciar?
Da, în principiu. Finlanda este o țară transparentă, în comparație cu majoritatea statelor lumii și cred că organele judiciare și cele ale poliției nu sunt corupte. Cu toate acestea, am aflat că interpretarea legii este întotdeauna subiectivă. Deci, în cazul în care verdictul nu mi se pare corect, atunci nu este din cauza corupției, ci din pricina interpretării subiective a legii. Totodată, ar putea avea legătură cu pregătirea mai slabă a avocaților.
Sistemul nostru de drept poate fi, de asemenea, abuzat. Voi da un exemplu destul de ciudat: în Finlanda am avut un grup de activiști pro Putin, care au fost activi începând cu anul 2007. Ei atacau verbal pe toți cei care criticau politica din Rusia, iar unul dintre ei a fost gata să-i acționeze în judecată pe toți cei care au criticat acțiunea sa, pentru calomnie. Și așa a făcut. A dat în judecată sute de oameni pentru calomnie. Desigur, nu a câștigat, dar victimele acestui tip de agresiune au fost nevoite să-și angajeze un avocat, să-l plătească, să realizeze acte de procedură, toate scumpe și, pur și simplu, să piardă timp, prin urmare, fiindu-le deranjată propria lor viață. Astfel, unele dintre aceste persoane, pur și simplu, nu au mai criticat acțiunile grupului respectiv și nici politica Rusiei.
2. Ce măsuri considerați oportune pentru consolidarea independenței justiției și câștigarea încrederii cetățenilor ?
Libertatea presei este importantă. Cetățenii trebuie să poată să aibă încredere că mass-media spune lucruri și că acestea acoperă și activitatea din instanțe. De asemenea, jurnalismul de investigație este un mijloc preventiv împotriva corupției.
Este un drum lung, desigur. Dar fără libertate de exprimare și democrație nu îmi pot imagina cum ai putea avea încredere în sistemul judiciar.
3. Care ar trebui să fie rolul unui ministru al justiției, membru al guvernului (și solidar cu deciziile luate de guvern)?
Mi-ar plăcea să văd fiecare ministru al justiției în calitate de ministru, respectiv ca pe un expert pe probleme juridice. Din păcate, sistemul democratic înseamnă că ministrul poate fi o persoană care nu înțelege legea mai bine decât un om obișnuit.
În momentul de față, în Finlanda, se pare că avem un ministru al justiției care știe atât de puțin, chiar cetățenii obișnuiți cunosc mai bine legea. Nu e corupt, doar că nu are creier și nici competențe pentru locul de muncă în cauză. Mi-ar plăcea să văd mai mulți politicieni care să fie experți în domeniul lor. Democrația înseamnă însă că partidele populiste, care au încredere în carismă, fără a pune accent pe competențe, pot accede la putere.
4. Care ar fi măsurile adecvate care trebuie luate pentru o „definitivă” separație între puterile politice și judiciare? Este o utopie?
Cred că sistemul nostru judiciar este independent, ca atare, dar legea este creată de politicieni. Și politicienii își fac întotdeauna griji cu privire la pierderea popularității, sinonimă cu pierderea alegătorilor. Avem alegeri parlamentare la fiecare patru ani. Patru ani este o perioadă scurtă de timp. În viața reală, politicienii încep să se gândească la următoarele alegeri încă din momentul în care cele anterioare s-au finalizat. Aceasta înseamnă că deciziile lor cu privire la legi sunt, de asemenea, umbrite de teama de a pierde voturi. Sigur, acest lucru are și efecte pozitive, dar nu întotdeauna. Politicienii sunt influențați prin lobby de firmele mari, cu sume mari de bani, ceea ce înseamnă că acestea au un cuvânt important de spus cu privire la legi. Poate că cel mai bun mod ar fi un sistem în care doar experții juridici să poată legifera, dar am putea fi siguri că nu vor fi cumva corupți? În Finlanda sunt destul de sigură că am găsi suficienți judecători total incoruptibili, dar și ei sunt ființe umane. Și toți oamenii sunt oglindirea peisajului moral al vremurilor, respectiv a ceea ce este greșit și a ceea ce este drept.
5. Sunteți de acord cu ideea de a filma și difuza procesele judiciare?
Vreți să spuneți fiecare proces? În întreaga lume? În general, da, dar avem o mulțime de cauze în care victima este un minor. Acest lucru ar fi foarte dur pentru victimele violenței și abuzului. Ele nu au nevoie de alte suferințe, prin urmare, astfel de procese nu ar trebui să fie deschise publicului. Uniunea Europeană a dat un sfat Finlandei: sistemul nostru judiciar este foarte lent și acesta înseamnă că, spre exemplu, o victimă a abuzului se judecă ani de zile. Ceea ce pare ca o pedeapsă pentru victime. Ele nu se pot mișca în viață și nu este corect.
6. În opinia dumneavoastră, judecătorul ideal există deja sau poate exista?
Poate cel mai bun judecător nu este o ființă umană, ci o lucrare de artă? Viitorul va judeca prezentul, așa că probabil cel mai bun judecător este, pur și simplu, timpul. Chiar dacă nu este corect pentru victime.
Interviu realizat de
Dragoș Călin,
judecător, Curtea de Apel București
No related posts.