Prezenta lucrare cuprinde jurisprudenţa recentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în 
domeniul securităţii sociale, încadrându-se, în ordinea seriei de lucrări consacrate jurisprudenţei comunitare în materie socială, în continuarea volumului ce a tratat libera circulaţie a lucrătorilor.
Un prim aspect ce trebuie subliniat este cel privind raportul dintre dispoziţiile dreptului comunitar în materie şi dreptul naţional. Astfel, trebuie reţinut că dreptul comunitar stabileşte legea naţională aplicabilă persoanelor care desfăşoară o activitate salariată, nu şi condiţiile existenţei drepturilor şi obligaţiilor de afiliere la un regim sau altul de securitate socială; acestea sunt prevăzute de legea naţională, cu respectarea principiilor dreptului comunitar. Prin urmare, scopul reglementărilor adoptate la nivel comunitar în materie nu este crearea unui regim de securitate socială uniform pe teritoriul Uniunii Europene, armonizarea fiind doar parţială. Însă, aşa cum a subliniat însăşi Curtea de Justiţie, dacă nu se poate garanta asiguratului că o deplasare în alt stat membru este neutră în materia asigurărilor sociale, ea putând fi mai mult sau mai puțin avantajoasă sau dezavantajoasă, o reglementare națională este conformă cu dreptul Uniunii numai în măsura în care, printre altele, nu dezavantajează lucrătorul vizat în raport cu cei care își exercită toate activitățile în statul membru în care se aplică aceasta și nu are drept consecință, pur și simplu, plata unor contribuții sociale pentru care nu se va beneficia de prestații.
Reglementarea comunitară în materie se concentrează pe principiul egalităţii de tratament, fiind interzisă nu doar discriminarea bazată pe cetăţenie, ci şi orice discriminare care, prin aplicarea altor criterii, conduce în fapt la acelaşi rezultat. Din lecturarea hotărârilor prezentate se poate observa că este analizată, în special, conformitatea cu dreptul comunitar a impunerii unei cerinţe privind reşedinţa în statul membru care acordă prestaţia socială, Curtea procedând la o analiză în concret a obiectivului urmărit şi a proporţionalităţii măsurilor aplicate cu acesta. De pildă, Curtea a concluzionat că dreptul comunitar se opune ca o persoană aflată pe o instalaţie fixă situată în zona platoului continental adiacent al statului membru în cauză să nu fie asigurată obligatoriu în acest stat doar pentru că are reşedinţa în alt stat membru, că se opune neluării în considerare, în vederea stabilirii stagiului de cotizare pentru drepturile definitive la pensie suplimentară într‑un stat membru, a anilor de muncă pe care lucrătorul i‑a prestat deja pentru același angajator la sediile de activitate ale acestuia situate în diferite state membre și în temeiul aceluiași contract de muncă global, că se opune excluderii afilierii la sistemul social al unui stat membru sub pavilionul căruia se află o navă pe care prestează muncă salariatul în cauză, chiar dacă în fapt se află în afara teritoriului Uniunii Europene.
Prestaţiile de securitate socială la care se referă prezenta lucrare sunt prestaţiile de bătrâneţe, de asigurări de sănătate, de şomaj şi prestaţii familiale. Noţiunea de prestaţie familială se delimitează, în opinia Curţii de Justiţie, prin faptul că sunt acordate beneficiarilor, independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, pe baza unei situații definite legal și se referă la unul dintre riscurile expres enumerate de dispoziţiile comunitare. Au fost considerate prestaţii de securitate socială bonificaţii acordate pentru copii, indemnizaţii plătite pentru o incapacitate pe termen scurt dacă se întemeiază pe un handicap permanent, indemnizaţii plătite nevăzătorilor şi persoanelor cu handicap, o alocaţie pentru educaţie ş.a., pentru calificarea acestora situaţia de fapt fiind deosebit de importantă.
În privinţa aplicării teritoriale a dispoziţiilor comunitare în domeniul securităţii sociale, trebuie avut în vedere şi Acordul între Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte.
Problematica drepturilor de securitate socială este foarte actuală, în contextul intensificării deplasărilor în interiorul Uniunii Europene, astfel încât această lucrare poate fi un instrument util pentru practicieni, oferind o imagine de ansamblu a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniu.
Totodată, se adresează tuturor persoanelor interesate de drepturile în materie de securitate socială ce decurg din exercitarea facultăţii de a circula şi desfăşura o activitate pe teritoriul Uniunii Europene.
Daniela Georgeta Enache,
judecător,
Curtea de Apel Bucureşti
No related posts.