La Festivitatea ocazionată de numirea magistraţilor definitivi din data de 29.01.2009 o mare parte din aceştia au purtat un ecuson cu mesajul „Respectaţi independenţa justiţiei”.
Un astfel de mesaj într-un stat de drept ar trece neobservat pentru că e firesc ca un magistrat independent să protejeze valorile care îl reprezintă şi care stau la baza societăţii democratice.
Mesajul a fost impersonal, nu se adresa unui subiect determinat, iar invitaţia la Cotroceni nu a fost decât un prilej oferit celor care, după doi ani de studiu în Institutul Naţional al Magistraturii şi după aproape un an şi jumătate de stagiu în instanţe şi parchete, la început de carieră, trebuie să suporte generalizări pornite de la situaţii izolate în care sunt implicaţi unii magistraţi.
Ceea ce este mai grav este faptul că acuzaţiile de corupţie şi de incompetenţă vin din partea reprezentanţilor instituţiilor publice, iar încrederea cetăţenilor în justiţie, pe care se fundamentează independenţa şi autoritatea unui întreg sistem, este grav şi în mod fals afectată.
Mesajul nostru avea în spate buna-credinţă, a unor tineri cinstiţi, dornici de a schimba ceva prin atitudinea lor, şi se adresa întregii societăţi. Este foarte greu pentru magistraţi să se apere în faţa atacurilor din partea presei, şi mai ales ale persoanelor ce ocupă funcţii publice, din cauza faptului că avem o obligaţie de rezervă, garanţie a imparţialităţii, dar şi din cauza faptului că volumul de muncă este apăsător şi paralizează orice reacţie cronofagă.
Festivitatea de numire în funcţie era un eveniment public care oferea ocazia de a transmite acest mesaj, echilibrat şi bine-intenţionat, tuturor reprezentanţilor instituţiilor publice, dar şi presei şi societăţii civile.
Din păcate, această atitudine cu care orice persoană ar fi trebuit să solidarizeze a fost virulent atacată, fiind interpretată drept o „manipulare politică”, iar magistraţii care au îndrăznit să îşi exercite libertatea de exprimare într-un context public care îi privea în mod direct au fost declaraţi „influenţabili”, „manipulaţi” şi „lipsiţi de independenţă”, fiind invitaţi chiar să îşi ridice decretele de numire în funcţie şi practic să părăsească magistratura.
Amintesc că din anul 2007 şi până la festivitatea de numire ca magistraţi definitivi, judecătorii stagiari au pronunţat sute de sentinţe judecătoreşti, iar procurorii stagiari au instrumentat sute de dosare şi lucrări penale.
În ultima perioadă atacurile împotriva justiţiei s-au generalizat, afirmându-se că există o mafie în justiţie, că magistraţii care dau hotărâri neagreate sunt corupţi, că abaterile unor magistraţi reprezintă imaginea unui întreg corp profesional, că ne acordăm singuri drepturile salariale, că din cauza noastră dosarele sunt tergiversate, că noi nu putem ridica monitorizarea de pe justiţie, că nu răspundem pentru condamnările la C.E.D.O. ş.a.m.d.
În realitate, vorbim despre incoerenţă legislativă şi despre supraîncărcarea instanţelor judecătoreşti dată fiind competenţa acestora stabilită prin lege (media pe ţară este de 286 de cauze civile şi penale pe judecător numai în primele 3 trimestre), despre acte ale autorităţilor administrative ce au generat mii de litigii legate de dreptul de proprietate şi sute de condamnări la C.E.D.O., despre impedimente procesuale în judecarea cu celeritate a cauzelor, impedimente stabilite tot prin lege.
Cei care şi-au câştigat inamovibilitatea (dreptul de a nu fi mutaţi într-un alt post fără acordul nostru, ceea ce nu poate fi sinonim cu „intangibilitatea”) în urma unor examene dificile, dar şi a unei perioade în care şi-au dovedit competenţa profesională, se lovesc astăzi de o legendă întreţinută de mass-media, dar şi de persoane publice, aceea că justiţia este, citez, „politizată” şi „coruptă”.
Intenţia a fost aceea de a lua atitudine şi de a invita la reflecţie toţi participanţii la actul de justiţie: justiţiabilii a căror încredere încercăm să o câştigăm, parlamentarii care emit legile pe baza cărora judecăm, executivul care controlează bugetul instanţelor de care depinde întreaga infrastructură a justiţiei, societatea civilă şi presa, dar şi Preşedintele României, ale cărui afirmaţii afectează în mod direct încrederea publică în justiţie.
În schimb, ne-au fost opuse aceleaşi exemple izolate, cazul unui magistrat atât de mediatizat în ultima vreme, cazul unui concurs fraudat care nu ne privea, cazul unui procuror corupt pe care Preşedintele l-a văzut cu ochii săi, fiind obligaţi să purtăm pe umeri prejudecăţi care ne afectează în mod direct.
Închei aici, amintind că independenţa justiţiei nu trebuie câştigată, ea există şi trebuie respectată, tocmai pentru că este o garanţie a justiţiabilului. De aceea, un apel onest pentru „Respectarea independenţei justiţiei” nu putea leza nici o persoană şi, cu atât mai puţin, nu justifica un atac direct împotriva celor prezenţi la festivitate.
Îmi reafirm speranţa că mesajul nostru va fi receptat în mod corect de reprezentanţii instituţiilor publice, de mass-media şi de societate, iar împreună vom reuşi să susţinem reforma sistemului judiciar, atât din interior, cât şi din exterior.
judecător Ionuţ Militaru,
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti,
Redactor-şef adjunct RFJ
Related posts:
- Practica neunitară în interpretarea dispoziţiilor legale privind remunerarea magistraţilor stagiari
- Detaşarea judecătorilor şi procurorilor la alte autorităţi publice decât instanţele sau la instituţii publice
- Discriminarea generată de jurisprudenţa Î.C.C.J. în materia gradului profesional al procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.
- Nivelul şi evoluţia corupţiei din România reflectate în rapoarte oficiale şi independente
- Perspective asupra Consiliilor magistraturii
