Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Asociația Inițiativa pentru Justiție au luat act de invitația adresată de ministrul justiției de a participa la o ședință cu reprezentanții asociațiilor profesionale ale magistraților, la data de 16 decembrie 2021, pentru a discuta ”aspecte privind îmbunătățirea cadrului legislativ în domeniul justiției”.
O astfel de întâlnire este cu totul inutilă, cât timp pașii de urmat pentru respectarea rapoartelor Comisiei Europene, hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 mai 2021, avizelor Comisiei de la Veneția, rapoartelor GRECO și avizelor Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, respectiv Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni sunt extrem de clari, proiectele de lege rezultate din dezbaterile cu asociațiile magistraților și consultarea publică cu societatea civilă fiind publicate de Ministerul Justiției cu mult timp în urmă, la 26 martie 2021.
De asemenea, este obligatoriu ca participanții la dialog să împărtășească valori comune, să accepte reguli și principii echivalente.
Or, actualul ministru al justiției este cel care a propus, în luna februarie 2020, un proiect de lege pentru desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție însoțit de așa-numite ”garanții” asupra cărora Comisia de la Veneția și-a prezentat îngrijorarea severă, arătând că sunt contrare Constituției României și statului de drept.
În paragrafele 55, 56 și 60 ale Avizului nr.1036/2021, publicat la 5 iulie 2021, Comisia de la Veneția explică detaliat următoarele aspecte:
”55. Prin urmare, acest amendament introduce un tip de imunitate care poate fi ridicată de CSM (similar cu cel acordat de Constituția României în privința parlamentarilor), în ciuda faptului că actualul cadru legal în vigoare pare să ofere garanții suficiente. Acestea sunt prevăzute de legea actuală nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (independență, profesionalism și specializarea magistraților aplicabilă tuturor cetățenilor, inclusiv magistraților); garanțiile prevăzute în Codul de procedură penală; garanțiile oferite de Direcția Națională Anticorupție (DNA) și garanții speciale pentru magistrați (competență în funcție de calitatea persoanei, cazuri de suspendare a judecătorilor și procurorilor din funcție, apărarea judecătorilor și procurorilor și garanții speciale în timpul cercetărilor penale).
56. Identificarea judecătorilor și procurorilor ca având nevoie de garanții speciale suplimentare – dincolo de cele de care beneficiază în mod corect sub imunitatea funcțională – poate transmite un semnal greșit și ar putea fi în detrimentul imaginii profesiei în România.
60. În plus, orice inviolabilitate, ca regulă, trebuie să fie prevăzută în Constituție, deoarece inviolabilitatea unui grup specific de persoane încalcă principiul egalității. Amendamentele propuse dau impresia că introducerea unui nou tip de inviolabilitate combinat cu desființarea SIIJ ar servi ca un fel de protecție (garanție) împotriva răspunderii pentru fapte de corupție. Evident, nu acesta este scopul care trebuie îndeplinit, iar Comisia de la Veneția este foarte critică față de o asemenea imunitate, întrucât pune în pericol lupta împotriva corupției.”
Avizul Comisiei de la Veneția a dovedit ceea ce peste 1100 de magistrați transmiteau public în luna februarie 2021: ”Magistratura curată nu are nevoie de filtre de impunitate!”. O parte dintre acești magistrați s-au trezit imediat cercetați disciplinar și chiar propuși pentru suspendare din funcție de Inspecția Judiciară pentru presupuse convorbiri private, fapt incompatibil cu regulile minimale ale statului de drept, și sunt în continuare hărțuiți, fără ca actualul ministru al justiției să ia vreodată public atitudine în raport de aceste împrejurări.
Totodată, în privința desființării SIIJ, ministrul justiției a invocat în fața Comisiei Europene existența unor opinii divergente în sistemul judiciar, omițând să arate că peste 90% din adunările generale ale tuturor instanțelor și parchetelor din România au respins crearea unei asemenea secții sau au solicitat desființarea sa, în multiple rânduri în ultimii ani, în acord cu absolut toate recomandările organizațiilor internaționale relevante. Faptul că o minoritate susține o altă soluție tehnică este o împrejurare firească în orice democrație constituțională, însă lipsa unui consens între asociațiile profesionale nu justifică nici blocarea oricărei reforme și nici o amânare sine die a modificărilor necesare, folosind un astfel de context.
Prin urmare, dat fiind faptul că actualul ministru al justiției nu împărtășește valori comune cu Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Asociația Inițiativa pentru Justiție, considerăm că orice dialog inițiat de acesta în atare circumstanțe a devenit imposibil, deoarece deosebirile dintre cei care l-ar putea purta sunt ireductibile.
Asociația Forumul Judecătorilor din România, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Asociația Inițiativa pentru Justiție solicită din nou reforme rapide în justiție, pentru alinierea legislației naționale cerințelor minimale ale dreptului Uniunii Europene privind statul de drept, rapoartele entităților internaționale relevante și doleanțelor majorității covârșitoare a magistraților români. De altfel, niciuna dintre modificările de esență dăunătoare aduse legilor justiției, realizate în perioada 2018-2019 și intrate în vigoare, încă nu a fost abrogată.
Așa cum am arătat în nenumărate rânduri, cel puțin următoarele reforme sunt necesare urgent:
- Desființarea necondiționată a secției de parchet separate, creată pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori;
- Abrogarea limitărilor cu privire la libertatea de exprimare, materializate în obligația de abținere a magistraților de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”;
- Reinstaurarea meritocrației în magistratură; reglementarea unor examene meritocratice de promovare, inclusiv și mai ales la Înalta Curte de Casație și Justiție;
- Revizuirea sistemului de numire și revocare a procurorilor-șefi și limitarea rolului ministrului justiției în aceste proceduri, simultan cu creșterea atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii; întărirea independenței procurorului și reglementarea clară și restrictivă a noțiunii de procuror ierarhic superior;
- Respectarea rolului și a atribuțiilor stabilite de Constituție pentru Consiliul Superior al Magistraturii, ca organism colegial, prin înlăturarea transferării arbitrare a unor atribuții ale Plenului către secții sau către anumiți judecători, în funcție de gradul profesional deținut, de natură a deturna funcționarea colegială; revizuirea dispozițiilor privind alegerea și revocarea membrilor CSM, în sensul instituirii unui vot universal, respectiv a unei proceduri flexibile și accesibile;
- Reorganizarea Inspecției Judiciare, crearea a două inspecții distincte pentru judecători, respectiv procurori, reconsiderarea rolului și a atribuțiilor inspectorului-șef; reglementarea unor examene meritocratice pentru selectarea inspectorilor judiciari, respectiv pentru numirea în funcțiile de conducere;
- Revizuirea normelor privind răspunderea materială a magistraților, cât timp acestea ignoră independența justiției;
- Ratificarea de Parlamentul României a Protocolului nr. 16 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al cărui text a fost adoptat de Comitetul Miniștrilor la data de 10 iulie 2013 și care a fost deschis spre semnare la 2 octombrie 2013, la Strasbourg. Protocolul nr. 16 prevede posibilitatea pentru cele mai înalte jurisdicții ale părților contractante de a solicita un aviz consultativ Curții Europene a Drepturilor Omului, atunci când apreciază că o anumită cauză aflată pe rolul lor ridică o problemă gravă privind interpretarea sau aplicarea Convenției sau a protocoalelor sale. Acordarea posibilităţii de a sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a solicita o opinie legală şi curţilor de apel (inclusiv curţii militare de apel) având în vedere că şi aceste instanţe au fost indicate printre cele mai înalte jurisdicţii române care vor fi în măsură să ceară un aviz Curţii Europene cu ocazia depunerii declaraţiei din partea României la data semnării Protocolului din 14.10.2014 (a se vedea comunicatul Ministerului Afacerilor Externe la adresa https://www.mae.ro/node/29238). Acordarea posibilităţii şi instanţelor inferioare de a sesiza jurisdicţiile superioare (Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv curţile de apel) pentru a se încuviinţa solicitarea de aviz consultativ, dat fiind faptul că multe litigii în care se pune problema compatibilităţii legislaţiei interne cu cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului nu ajung a fi dezbătute în faţa curţilor de apel sau a instanţei supreme.
Asociațiile profesionale ale judecătorilor și procurorilor români reamintesc și că nerespectarea unei hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene poate determina Curtea, la cererea Comisiei Europene, într-o procedură de infringement, să impună sancțiuni financiare, sub forma unei sume forfetare și/sau a unei plăți zilnice. În acest sens, prin Scrisoarea trimisă de Comisia Europeană Guvernului României în data de 18 octombrie 2021, s-au solicitat deja clarificări legate de nerespectarea hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 mai 2021, pronunțată în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 și C-379/191, Asociația Forumul Judecătorilor din România și alții.
Asociaţia Forumul Judecătorilor din România
Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor
Asociația Inițiativa pentru Justiție
No related posts.
