Forumul Judecătorilor din România a constatat că sediile instanțelor de judecată au devenit deja focare de răspândire a virusului SARS-CoV-2, existând cazuri numeroase în foarte multe dintre instanțele mari din municipiile importante ale țării. Acest fapt a determinat închiderea temporară a unor instanțe și amânarea judecării unor dosare.
Lipsa unui plan serios de reluare graduală a activității instanțelor judecătorești, la încetarea stării de urgență, de natură a permite și a asigura distanțarea fizică între participanții la actul de justiție și protejarea sănătății publice, așa cum s-a procedat în numeroase alte state ale Uniunii Europene, a contribuit din plin la răspândirea virusului în clădirile instanțelor de judecată.
În atare condiții, este absolut necesară digitalizarea extinsă a instanțelor de judecată, comunicarea actelor de procedură urmând a fi efectuată exclusiv pe cale electronică, dar și adoptarea cu rapiditate a unui act normativ în vederea stabilirii unor reguli privind judecata prin videoconferință, precum și a restrângerii fazei orale în anumite pricini judiciare.
În dosarele (cel puțin în materie civilă lato sensu) în care părțile consimt ca soluționarea să se facă fără citarea părților, pe baza înscrisurilor existente la dosar și a probelor deja propuse, instanța judecătorească ar aprecia cu privire necesitatea existenței fazei orale.
Forumul Judecătorilor din România reiterează faptul că Guvernul și Parlamentul României vor trebui să aibă rol activ și să propună/reglementeze rapid o soluție care să permită judecata a sute de mii de cauze de pe rolul instanțelor, fără dezbateri orale, atât în prima instanță, cât și în căile de atac, în condițiile respectării drepturilor și libertăților fundamentale și a jurisprudenței relevante a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În materie civilă lato sensu, dreptul la o procedură orală nu este unul absolut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului admițând derogări când procedura privește un aspect extrem de tehnic, ce va face obiectul unor probe scrise sau când procedura vizează aspecte de drept, fără vreo legătură cu stabilirea situației de fapt (CEDO, Blücher c. Republicii Cehe).[1] Statele pot crea proceduri fără caracter oral în fața instanțelor de apel și recurs, în măsura în care acestea sunt ținute de starea de fapt stabilită de prima instanță și cu condiția ca oralitatea să fi fost asigurată în fața instanței de fond (CEDO, Rippe c. Germaniei). În plângeri contravenționale (exces de viteză sau alte contravenții rutiere), cât timp nu era nevoie de a evalua credibilitatea martorilor, Curtea a admis că nu era necesară audierea orală și procedurile se puteau realiza doar în scris (CEDO, Suhadolc c. Sloveniei).
În materie penală, procedurile privind încuviințarea exercitării căilor de atac sau cele care privesc numai chestiuni de drept, nu și probleme de fapt, pot fi conforme cu exigențele art. 6 și atunci când apelantului nu i-a fost dată posibilitatea să fie ascultat personal de către instanța de apel sau de către Curtea de casație (CEDO, Monnell și Morris c. Regatului Unit al Marii Britanii) Având în vedere rolul Curții de Casație și observând procedura în ansamblu, Curtea a considerat că neacordarea posibilității ca reclamanții să își susțină argumentele oral, fie personal sau prin membrii baroului obișnuit, nu le-a încălcat dreptul la un proces echitabil (CEDO, Meftah și alții c. Franței). În fața Curților de apel care își exercită jurisdicția atât asupra problemelor de fapt cât și de drept, art. 6 din Convenție nu garantează în mod necesar dreptul la o ședință publică, sau dacă o asemenea ședință există, nu este garantat în mod necesar dreptul de a participa în persoană la ședință. Având în vedere că în apelul reclamantului nu au fost invocate chestiuni de fapt sau de drept care să nu poată fi soluționate în temeiul actelor de la dosar și luând în considerare gravitatea redusă a infracțiunii și interdicția majorării pedepsei în apel, Curtea de Apel a decis în mod just că stabilirea unei ședințe publice era în mod vădit lipsită de necesitate, respectând dreptul la un proces echitabil al reclamantului (CEDO, Fejde c. Suediei).
Nici litera și nici spiritul art. 6 din Convenție nu împiedică o persoană să renunțe în mod voluntar la garanțiile oferite de procesul echitabil, atât în mod expres, cât și tacit. Renunțarea la dreptul de a participa la ședința de judecată trebuie să fie neechivocă, să fie însoțită de un minimum de garanții procedurale corespunzătoare acestei renunțări și să nu contravină unui interes de ordine publică. Pentru a considera că reclamantul a renunțat implicit, prin comportamentul său, la un drept conferit de art. 6, trebuie să fie stabilit că reclamantul putea să prevadă în mod rezonabil consecințele comportamentului său (CEDO, Sejdovic c. Italiei).
Încă de la începutul fazei scrise, este necesar ca instanța de judecată să poată informa părțile de posibilitatea renunțării la oralitate (așa cum este posibilă solicitarea judecării în lipsă), iar atunci când natura procesului permite (de exemplu, nu este necesară administrarea unor probe în condiții de oralitate), în situația în care părțile renunță, procesul se va desfășura în scris (cu respectarea contradictorialității). O asemenea posibilitate ar determina și utilizarea mai largă a administrării probelor prin avocați sau consilieri juridici. Dacă instanța va considera necesar să administreze și alte probe, va cita și asculta părțile și, după caz, le va ordona sau încuviința și administra nemijlocit în fața sa. Prezența fizică a persoanelor este necesară pentru a aduna probe în cazul în care aceștia sunt martori ai unor evenimente importante pentru cauză (CEDO, Kovalev c. Rusiei).
Procedurile în formă scrisă în cazul recursului sunt, în general, acceptate ca fiind compatibile cu prevederile articolului 6 din Convenție. O audiere orală nu ar putea fi necesară pentru recurs în cazul în care nu apar aspecte ce țin de credibilitatea martorilor, faptele nu sunt contestate și părțile beneficiază de posibilități adecvate de a-și prezenta cauza lor în scris și de a contesta dovezile împotriva lor. În unele tipuri de cauze (contenciosul asigurărilor sociale sau contenciosul administrativ, spre exemplu) oralitatea și publicitatea nu sunt absolut necesare în faza căii de atac, ca regulă generală.
În cursul lunii mai 2020, Forumul Judecătorilor din România a promovat un Proiect de modificare și completare a codului de procedură civilă și a unor legi conexe pentru degrevarea instanțelor judecătorești, accelerarea unor proceduri judiciare și introducerea unor alternative flexibile, prin judecata la distanță în materie civilă.
Astăzi, Forumul Judecătorilor din România prezintă publicului și un Proiect de modificare și completare a Codului de procedură penală, întocmit de judecător drd. Mihai Ștefan Ghica, avocat dr. George Zlati, avocat dr. Lucian Criste, avocat drd. Mihai Suian și judecător Emilian Lupulescu, care poate constitui un punct de plecare în vederea unor discuții serioase pentru modificarea legislației procesuale penale (a se vedea și Expunerea de motive).
În condiții de pandemie, contactul direct dintre oameni este supus unor restrângeri serioase, iar Codul de procedură penală nu oferă soluții adecvate pentru rezolvarea cauzelor într-un termen rezonabil. Digitalizarea a rămas până în prezent o temă de dezbatere, neexistând, însă, un proiect suficient de amplu și consistent pentru adoptarea unor soluții legislative efective și de impact care să corespundă principiilor care guvernează procesul penal și să nu împieteze asupra exercițiului drepturilor fundamentale ale omului.
Actualele circumstanțe sanitare au readus în prim plan insuficiența digitalizării sistemului judiciar și problema cadrului legislativ inadecvat derulării procedurilor în fața organelor judiciare prin utilizarea răspândită a mijloacelor de comunicare la distanță. Este deja notoriu faptul că există foarte multe state care folosesc evoluția tehnologică a societății inclusiv în domeniul justiției (de exemplu Estonia, Suedia sau Germania).
În consecință, Forumul Judecătorilor din România solicită din nou Parlamentului României, Guvernului României și Ministerului Justiției luarea urgentă a unor măsuri legislative în scopul prevenirii răspândirii infecțiilor respiratorii cauzate de virusul SARS-CoV-2, inclusiv prin restrângerea fazei orale în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, dar și prin digitalizarea justiției în România.
Asociația Forumul Judecătorilor din România
judecător Dragoș Călin, co-președinte
judecător Lucia Zaharia, co-președinte
http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Expunere-de-motive.pdf
[1] Stabilirea succesorilor unei persoane nu este o problemă tehnică ori strict juridică, astfel încât procedura trebuie să fie orală (CEDO, Osinger c. Austriei). Lipsa unei audieri în fața instanței într-o cerere privind obținerea autorizației de a lucra în calitate de fizioterapeut independent atrage încălcarea art. 6 din Convenție, nefiind vorba despre un aspect de natură tehnică (CEDO, Bakker c. Austriei).
No related posts.