Un astfel de tip de intruziune realizat pe fondul unei legislații care, deși sancționată în mod ferm prin diferite decizii ale Curții Constituționale, lasă deschisă posibilitatea efectuării unor înregistrări ambientale în afara oricărui control din partea unei autorități oficiale, se poate constitui în sursa unor abuzuri din partea unor entități private și organizații cu un statut incert.
Caracterului incorect al unui asemenea demers, care se plasează în afara unei nevoi de informare publică, i se adaugă și caracterul intimidant al unei minuțioase operațiuni de captare a unor secvențe din viața privată a unor persoane, antrenate într-o procedură de ocupare a unor posturi de conducere ale Ministerului Public, recent finalizată, ceea ce face ca o astfel de acțiune să capete și un caracter vindicativ, prin efectele resimțite de magistrații aflați pe viitor în ipostaze similare.
Subscrisele asociații profesionale ale judecătorilor, respectiv procurorilor români, reamintesc că, potrivit art.57 din Constituția României, drepturile și libertățile constituționale trebuie să fie exercitate cu bună-credință, fără încălcarea drepturilor și libertăților celorlalți și că, din perspectiva mai largă a dreptului la respectarea vieții private și de familie, dar și a dreptului la liberă exprimare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului instituie, la rândul său, o serie de obligații, condiționări și limitări.
Astfel, potrivit art.8 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale, iar potrivit art.10 par.2 din Convenție, exercitarea libertății de exprimare comportă îndatoriri și responsabilități care pot fi supuse unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, inclusiv pentru protecția drepturilor altora.
În același sens, art.30 alin.6 din Constituția României prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, iar dispozițiile art.71 alin.1, 2 din Codul civil prevăd că orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul sau reședința ori corespondența sa, fără consimțământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art.75 din Codul civil.
Sub acest aspect, potrivit art.74 lit. f din Codul civil, poate fi considerată ca o atingere adusă vieții private difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau reportaje scrise ori audiovizuale privind viața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză.
În acest context, subscrisele asociații profesionale dezavuează în termenii cei mai categorici orice practici prin care, în spațiul public, se insinuează sau sugerează idei, care dezinformează și sunt atribuite unor participanți la discuții, în lipsa oricărui acord și fără a răspunde unor nevoi obiective de informare, ci doar unor încercări de discreditare publică a unor persoane.
Acțiunile de acest gen contravin normelor legale în materia dreptului la viață al persoanei, dar intră în conflict și cu exigențele exercitării dreptului la informație impuse de art.31 din Constituție, care, la alineatul 3, prevăd că mijloacele de informare în masă publice și private sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
Pe această cale, Asociația ”Forumul Judecătorilor din România” și Asociația ”Inițiativa pentru Justiție” reamintesc că relația sistemului judiciar cu mass-media se bazează pe buna-credință a tuturor părților implicate, astfel încât legăturile profesionale consolidate de-a lungul timpului între diferiții actori ai procesului de comunicare publică nu trebuie deformate și nici deturnate de la scopul firesc pentru care aceste punți de legătură au fost statornicite (spre exemplu, în Statele Unite ale Americii, încă din ianuarie 1885, s-au desfășurat întâlniri regulate la cină la Restaurantul Chamberlaine din Washington, cu participarea judecătorului R.C. Crowell și a mai multor ziariști americani; a se vedea, pentru detalii, Donald A. Ritchie, Press Gallery: Congress and the Washington Correspondents, Harvard University Press 1991, p.127).
În absența unor clarificări rapide, dacă acest atac grav la adresa unor magistrați și jurnaliști va fi tratat cu tăcere și indiferență, în percepția colectivă se va sedimenta ideea că anumite instituții ale statului român pot fi privite ca principali beneficiari și complici ai unor operațiuni înfăptuite în scop de intimidare.
De altfel, Serviciul Român de Informații a atras atenția, încă din anul 2005, în cadrul raportului anual de activitate (ce poate fi accesat la adresa https://www.sri.ro/assets/files/rapoarte/2005/raport%20activitate%202005.pdf, pag. 16), asupra faptului că, pe teritoriul țării, desfășoară activități ilegale entități care funcționează ca adevărate servicii de informații paralele (“firme ce dispun de personal specializat în domeniul protecției/securității”), iar autoritățile competente ar fi trebuit să se preocupe mult mai serios de stăvilirea acestui fenomen, deși printre riscurile asociate activităților informative ilegale s-au enunțat și cele privind afectarea drepturilor și libertăților garantate de Constituție sau alimentarea cu informații confidențiale a unor grupuri de interese.
Astfel de acțiuni, pe fondul legislației incoerente și deficitare, riscă să devină practici obișnuite, apropiate metodelor invazive puse în aplicare în perioade istorice de tristă amintire, fapt pentru care ele trebuie dezaprobate în termenii cei mai categorici.
Asociația Forumul Judecătorilor din România
judecător Dragoș Călin, co-președinte
judecător Lucia Zaharia, co-președinte
Asociația Inițiativa pentru Justiție
procuror Sorin Lia, co-președinte
No related posts.