Ca urmare a informațiilor publice legate de pensionarea unor judecători și procurori, după doar aproximativ 6 luni de activitate în cadrul instanțelor și parchetelor, ca urmare a reintegrării lor în magistratură, pe baza unui simplu interviu, Asociația Forumul Judecătorilor din România arată că s-a opus, la fel ca și mii de magistrați români cu titlu individual, încă din anul 2015, reintroducerii în legislație a unor asemenea dispoziții,[1] care nesocotesc flagrant actele internaționale ce consacră principiile fundamentale privind independența judecătorilor – importanța selecției, pregătirii și a conduitei profesionale a acestora, respectiv a standardelor obiective ce se impun a fi respectate atât la intrarea în profesia de magistrat, cât și la instituirea modalităților de revenire în magistratură.
De altfel, Asociația Forumul Judecătorilor din România a atacat în instanță Hotărârea Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 49/17.01.2019 referitoare la Metodologia privind numirea în funcția de judecător, prin interviu, în condițiile art. 33 ind. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, Curtea de Apel Craiova dispunând, la 20.09.2019, sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de asociaţie.[2]
Raportul tehnic al Comisiei Europene în cadrul MCV, dat publicității la data de 18.07.2012, a reținut următoarele: ”În perioada 2007-2008, 164 de magistrați au fost numiți fără un concurs riguros. Legea în vigoare la acea vreme le permitea profesioniștilor din domeniul juridic care au acumulat 10 ani de experiență să intre direct în magistratură, sub rezerva unui interviu simplu înaintea Consiliului Superior al Magistraturii. În urma preocupărilor exprimate de Comisie, această posibilitate a fost eliminată. În locul acesteia, s-a utilizat în mare măsură o alternativă, metoda admiterii directe în magistratură prin examen, pentru profesioniștii din domeniul juridic care au acumulat cinci ani de experiență. Din anul 2007, 708 noi magistrați au fost recrutați prin această metodă. Cu toate acestea, deoarece aceste persoane recrutate au susținut până acum examinări mai puțin cuprinzătoare decât candidații institutului (care, ulterior, ar trebui, de asemenea, să susțină o serie de examene suplimentare) și au beneficiat doar de o scurtă perioadă de formare post-recrutare, au rămas întrebări în ceea ce privește nivelul echivalent de pregătire pentru sarcinile lor. În urma preocupărilor exprimate de Comisie, în luna aprilie a anului 2012, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat modificări la regulamentele interne pentru instituirea unor examene echivalente de intrare la institut și de intrare directă în magistratură, precum și pentru extinderea perioadei de formare a persoanelor intrate direct, de la o lună la două luni.” De asemenea, Raportul Intermediar al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 04.02.2008 privind progresele realizate în România în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare a constatat că ”aproximativ jumătate din recrutările în sistemul judiciar au urmat o procedură ad hoc, pentru a asigura ocuparea rapidă a posturilor vacante existente. În aceste cazuri, posturile vacante au fost ocupate pe bază de interviuri și de experiență de muncă, fără a controla calificările sau pregătirea noului magistrat.”
România a renunțat la această formă de admitere în magistratură în anul 2008, ca efect al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2008, emisă tocmai pentru aplicarea rapoartelor MCV, așa cum rezultă din Nota sa de fundamentare. Acest fapt a fost susținut și de Consiliul Superior al Magistraturii, în anul 2008, punct de vedere pe care nu l-a mai îmbrățișat zece ani mai târziu, când modalitatea de admitere în magistratură prin interviu a fost reglementată din nou, în anul 2018 (a se vedea punctul 48, articolul I din Legea nr. 242/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 868 din 15 octombrie 2018), modificarea ”legilor justiției” fiind criticată aspru de organismele internaționale și de asociațiile independente ale magistraților români.
Prin Decizia nr.556 din 29 aprilie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.46/2008 pentru modificarea art.33 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial nr.406 din 18.06.2010, Curtea Constituțională a stabilit că împrejurarea că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.46/2008 s-au abrogat dispozițiile de lege ce reglementau posibilitatea de a fi numit în funcția de judecător sau procuror, fără concurs, nu este de natură a îngrădi dreptul la muncă sau alegerea profesiei, drepturi fundamentale garantate de art.41 alin.(1) din Constituție, întrucât legiuitorul are atât competența de a reglementa condițiile pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii, cât și competența de a le modifica sau abroga. În cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.46/2008, legiuitorul delegat în baza art.115 alin.(4) din Constituție a apreciat că posibilitatea accesului în magistratură doar pe baza unui interviu nu oferă suficiente garanții privind capacitatea profesională a viitorilor magistrați și nu garantează asigurarea calității actului de justiție, astfel încât se impune obligativitatea promovării unui examen pentru intrarea în magistratură.
Recrutarea judecătorilor și procurorilor trebuie să fie efectuată exclusiv pe bază de concurs, pentru asigurarea durabilă a unui corp de magistrați stabil, iar nu pentru a da posibilitatea pensionării după câteva luni de activitate a celor selectați prin interviuri formale.
În consecință, Asociația Forumul Judecătorilor din România reiterează solicitările adresate, în privința ”legilor justiției”, în nenumărate rânduri, puterii executive și puterii legislative, de a lua toate măsurile necesare conformării cu toate aspectele ce pun în primejdie statul de drept în România, constant reliefate atât de Comisia de la Veneția, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni sau GRECO (organisme din cadrul Consiliului Europei), dar și de Comisia Europeană și multe alte entități ale Uniunii Europene.
În loc să observăm semnale clare în acest sens, preocuparea primordială și constantă în discursul public al clasei politice pare a fi minimalizarea importanței pentru profesia de magistrat a regimului incompatibilităților și interdicțiilor, care justifică în orice sistem de drept compensarea imposibilității de a contribui liber la fondul de asigurări sociale, din orice sursă de venit.
Forumul Judecătorilor din România a avut o poziție constantă[3] în sensul că sunt necesare ajustări ale sistemului actual de salarizare și pensionare (din perspectiva personalului asimilat, a diurnelor, a diferenței excesive între pensie și salariu) și subliniem încă o dată că aceste situaţii sunt izolate şi este inacceptabilă generalizarea lor în discursul public.
Cât timp corpul magistraților s-a pronunțat public în sensul denunțării acestor situații excepționale, este profund incorectă încercarea ca, pe baza lor, în loc să fie aplicate corecturile necesare acolo unde chiar este cazul, să se ajungă la un atac asupra justei compensații pentru toate incompatibilitățile profesiei de magistrat, mai ales că acesta vine după o percepție de constantă deteriorare a cadrului legal și de agravare a condițiilor de lucru, a căror ameliorare nu pare a fi prioritară.
Asociația Forumul Judecătorilor din România
judecător Dragoș Călin, co-președinte
judecător Lucia Zaharia, co-președinte
[1] A se vedea pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/index.php/asociatia-fjr/comunicate/14-08-2015-memoriu-protest-modificare-legi-justitie
[2] Este vorba despre art. 33 ind.1 din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, față de prevederile art.11 și art.148 alin.2 și 4, respectiv art.147 alin.4 din Constituția României și a dispozițiilor art.23 alin.1, art.40 alin.1 lit.c și art.43 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în raport de prevederile art.125 alin.2, art.133 alin.1, art.134 alin.1, 2 și 4 din Constituția României). În cauză, s-a invocat faptul că nu se respectă tratatele internaționale la care România este parte și nici Rapoartele Comisiei Europene emise în cadrul MCV.
[3] A se vedea documentele White-paper disponibile pe site-ul asociaţiei, http://www.forumuljudecatorilor.ro.
No related posts.