De la data de 1 ianuarie 2020 ar urma să se aplice dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018, dispoziții potrivit cărora apelurile și recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
Aplicarea acestor prevederi a fost amânată în considerarea faptului că schemele de personal ale instanțelor judecătorești sunt subdimensionate, astfel cum s-a învederat chiar de Consiliul Superior al Magistraturii, cu consecințe în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor privind judecarea apelurilor în completuri formate din 3 judecători, de natură să pună în dificultate funcționarea sistemului judiciar în ansamblu.
Această situație faptică există și în prezent, neschimbată, sute de posturi de judecător fiind vacante, aplicarea acestor măsuri legislative fiind de natură să afecteze funcționarea normală a instanțelor judecătorești și să conducă la prelungirea duratei proceselor, cu consecințe grave asupra respectării principiului judecării cauzelor într-un termen rezonabil, așa cum s-a reținut și în preambulul OUG nr.92/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției.
De asemenea, de la 1 ianuarie 2020 se va majora durata cursurilor de formare profesională la Institutul Național al Magistraturii, la 4 ani, fapt care va afecta puternic alimentarea corpului magistraturii cu noi judecători și procurori (vor fi cel puțin doi ani în care nu va mai exista nicio numire a vreunui magistrat definitiv în sistem) aspect care, combinat cu alte măsuri poate ”submina serios eficiența și calitatea justiției, reprezentând, totodată, un pericol serios pentru continuarea și consolidarea eforturilor României de luptă împotriva corupției”, așa cum a reținut Comisia de la Veneția prin Avizul emis la 20 octombrie 2018.
În lipsa unui studiu de impact privind structura de personal a instanțelor și parchetelor și nevoile actuale și viitoare ale sistemului judiciar, toate aceste dispoziții trebuie, de urgență, cel puțin amânate de la aplicare, dacă nu există voință politică pentru abrogarea lor.
De asemenea, reiterăm că, pentru evitarea unor astfel de situații care să afecteze funcționarea normală a instanțelor judecătorești și a parchetelor, dar și pentru prezervarea statului de drept, Parlamentul trebuie de urgență să adopte un act legislativ prin care toate recomandările entităților internaționale relevante (Comisia de la Veneția, Comisia Europeană, Parlamentul European, GRECO, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni, Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni) să fie aplicate fără excepție și fără artificii care să aducă atingere esenței lor.
Astfel, solicităm din nou puterii legislative să pună în practică imediat următoarele modificări legislative:
1. Desființarea imediată și necondiționată a secției de parchet separate, creată pentru investigarea infracțiunilor comise de judecători și procurori;
2. Abrogarea limitărilor cu privire la libertatea de exprimare, materializate în obligația de abținere a magistraților de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”;
3. Revizuirea normelor privind răspunderea materială a magistraților, cât timp acestea ignoră independența justiției;
4. Revizuirea sistemului de numire și revocare a procurorilor-șefi și limitarea rolul ministrului justiției în aceste proceduri, simultan cu creșterea atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii;
5. Renunțarea la dispozițiile care prevăd dublarea perioadei de pregătire în cadrul Institutului Național al Magistraturii;
6. Reinstaurarea meritocrației în magistratură. Reglementarea unor examene meritocratice de promovare, inclusiv și mai ales la Înalta Curte de Casație și Justiție;
7. Respectarea rolului și a atribuțiilor stabilite de Constituție pentru Consiliul Superior al Magistraturii, ca organism colegial, prin înlăturarea transferării arbitrare a unor atribuții ale Plenului către secții sau către anumiți judecători, în funcție de gradul profesional deținut, de natură a deturna funcționarea colegială;
8 Reorganizarea Inspecției Judiciare, prin reconsiderarea rolului și a atribuțiilor inspectorului-șef; reglementarea unor examene meritocratice pentru funcțiile de conducere din cadrul Inspecției Judiciare; abrogarea OUG nr.77/2018.
9. Revizuirea dispozițiilor privind revocarea membrilor CSM, în sensul unei proceduri flexibile și accesibile;
10. Abrogarea dispozițiilor nou introduse de natură a încărca nejustificat volumul de muncă al instanțelor și parchetelor;
11. Adoptarea modificărilor aduse Codului penal și Codului de procedură penală numai cu respectarea recomandărilor Comisiei de la Veneția;
-
Adoptarea autonomiei bugetare a magistraturii, conform recomandărilor Comisiei de la Veneția.[1]
Prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a României a apreciat că poziția de membru al Uniunii Europene „impune statului român obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actele aderării și din prevederile alineatului (2)”. Chiar în contextul circumstanțierii acestei interpretări, prin Decizia nr.104 din 6 martie 2018, Curtea Constituțională a reafirmat obligativitatea MCV prin Decizia nr. 137 din 13 martie 2019.
De asemenea, potrivit art.11 din Constituția României, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. România a aderat la Consiliul Europei (CE) ca urmare a deciziei de la 4 octombrie 1993, formulată prin Rezoluția nr. 37/1993 a Comitetului de Miniștri al CE. Aderarea la CE, organizație fondată pe principiile respectului pentru drepturile și libertățile fundamentale ale omului, pentru valorile democrației și ale statului de drept, a constituit o etapă obligatorie în promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană (UE) și la Organizația Tratatului Nord-Atlantic (NATO). Comisia de la Veneția reprezintă un organ consultativ al Consiliului Europei în chestiuni constituționale, fiind recunoscută pe plan internațional drept o instanță de reflectare independentă, care contribuie, în egală măsură, la diseminarea și dezvoltarea patrimoniului constituțional comun, jucând un rol unic în acordarea promptă a unor soluții constituționale pentru statele în tranziție, conform standardelor și bunelor practici în domeniu.
Executarea obligațiilor internaționale care rezultă dintr-un tratat în vigoare pentru un anumit stat revine tuturor autorităților statale. Dacă dispozițiile constituționale contravin tratatului, care face deja parte din ordinea juridică națională, revine tuturor autorităților statului obligația de a găsi soluții adecvate pentru a concilia acele prevederi ale tratatului cu Constituția (spre exemplu, prin interpretare sau chiar prin revizuirea Constituției), altfel responsabilitatea internațională a statului va fi angajată, cu toate consecințele care decurg din aceasta, inclusiv sancțiuni (a se vedea Comisia de la Veneția, Avizul interimar privind amendamentele la Legea constituțională federală privind Curtea Constituțională a Federației Ruse, par.47, CDL-AD (2016) 005).
Totodată, prin OG nr.46/1999 a fost aprobată participarea României la Grupul de state împotriva corupției (GRECO), instituit prin Rezoluția Consiliului Europei nr.(99)5 din 1 mai 1999, deoarece fenomenul corupției reprezenta și reprezintă în continuare o amenințare serioasă împotriva statului de drept, democrației, drepturilor omului, echității și justiției sociale, împiedicând dezvoltarea economică, punând în pericol stabilitatea instituțiilor democratice și bazele morale ale societății. GRECO veghează la punerea în practică a angajamentelor statele membre de a-și uni eforturile, de a-și împărtăși experiențele și de a acționa împreună în acest domeniu, prin intermediul unui proces dinamic de evaluare și presiune reciproce. Rapoartele de evaluare sunt întocmai respectate de statele membre, în cadrul cooperării loiale și al evaluării reciproce dintre acestea. Spre exemplu, Curtea Constituțională a României face referire (Decizia nr.138/2008) la rapoartele GRECO în motivarea respingerii unor critici de neconstituționalitate. De asemenea, deseori, Parlamentul României a legiferat în dorința respectării concluziilor raportorilor GRECO. Inclusiv modificările aduse legilor justiției au avut un astfel de fundament, Comisia Specială Comună fiind creată și pentru ”punerea în acord a rapoartelor GRECO cu prevederile Codului penal și Codului de procedură penală (Raportul de evaluare a României privind incriminările, 3 decembrie 2010, pct. 23, 24, 111, 112; Raportul de conformitate privind România, 7 decembrie 2012, Regretul efectiv, caracterul total automat și obligatoriu al clauzei de nepedepsire a denunțătorului, pct. 34, 37-42; Al doilea raport de conformitate a României, 12 decembrie 2014, pct. 35-37, 40, 41), așa cum reiese din Hotărârea nr. 69/2017 privind constituirea Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției.
Asociația Forumul Judecătorilor din România
judecător Dragoș Călin, co-președinte
judecător Lucia Zaharia, co-președinte
Asociația Inițiativa pentru Justiție
procuror Bogdan Pîrlog, co-președinte
procuror Sorin Lia, co-președinte
[1] „[Practica conform căreia, spre deosebire de principiul autonomiei bugetare a magistraturii, Ministerul Justiției controlează, în fapt, fiecare detaliu al bugetelor operaționale ale instanțelor] conține pericole evidente de ingerință nejustificată în exercitarea independentă a funcțiilor magistraților.” CDL(1995)074rev, Opinie privind legea albaneză de organizare judecătorească, par.3
No related posts.