Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului emis la 20 octombrie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse codurilor penale.
În ceea ce privește modificările aduse dării de mită, Comisia de la Veneția a reținut următoarele aspecte:
”89. În conformitate cu actuala formă a articolului 290 alin. (3), un mituitor nu se pedepseşte pentru dare de mită denunţă fapta ”mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta”. Este abordarea la scară largă în întreaga lume, în conformitate cu articolul 37 al UNCAC,[1] bazată pe ideea de a încuraja astfel de infractori să coopereze cu autoritățile pentru a depista practicile de luare de mită și pentru a aduce în fața justiției persoanele care iau mită. Cu toate acestea, în cadrul modificărilor se propune adăugarea unei teze la articolul 290 alineatul (3), prin care persoana care dă mită nu se pedepseşte în cazul în care denunță fapta „în termen de 1 an de la data săvârșirii acesteia”.
- Fiind cunoscut faptul că, în practică, denunțurile de luare de mită sunt înregistrate mai ales într-o etapă ulterioară, acest amendament va descuraja, în mod evident, persoanele care dau mită să coopereze cu organele de drept și să facă mult mai dificilă descoperirea (și, în consecință, urmărirea penală și dovedirea) infracțiunilor de corupție.
- Potrivit autorităților române, amendamentul are ca scop evitarea încurajării culturii infracționale, în absența oricărei limite temporale, și răspunde unei recomandări a GRECO.
- Este adevărat că GRECO a subliniat că o cauză de imunitate care funcționează în mod automat, fără un control jurisdicțional real și fără un termen-limită, lasă loc pentru abuz, dacă nu există măsuri de siguranță adecvate. Prin urmare, a recomandat autorităților române „să analizeze și, în consecință, să revizuiască nepedepsirea automată și obligatorie acordată mituitorilor și ceor ce săvârșesc fapta de trafic de influență în cazurile în care regretă efectiv faptele.”[2] Aceste considerații justifică, într-adevăr, anumite limite, spre exemplu, în unele cazuri, exonerarea completă de pedeapsă ar putea fi înlocuită cu o reducere a pedepsei. Un termen rigid de un an, de asemenea, pare prea scurt.
- Se recomandă revizuirea termenului propus de „un an” în vederea introducerii unor limite mai nuanțate, pe baza unei analize aprofundate a impactului și ținând seama de riscurile de abuz asociate, astfel încât să se asigure un echilibru între necesitatea urmăririi penale a infracțiunilor și obligația statului de a trage la răspundere toate persoanele care au comis infracțiuni.”
Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-din-20-octombrie-2018-al-Comisiei-de-la-Venetia-cu-privire-la-codurile-penale-traducere-RO.pdf .
[1] Articolul 37 par.(3): „Fiecare stat parte va lua în considerare prevederea posibilității, în conformitate cu principiile fundamentale ale legislației sale interne, de acordare a impunității cu privire la urmărirea penală unei persoane care furnizează o cooperare substanțială în anchetarea sau urmărirea penală a unei infracțiuni stabilite în conformitate cu prezenta Convenție”.
[2] GRECO, A treia rundă de evaluare, Raport de evaluare privind România, (Tema I), 3 decembrie 2010, par.115.VI
No related posts.