Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului emis la 20 octombrie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse codurilor penale.
În ceea ce privește modificarea adusă pedepselor accesorii, Comisia de la Veneția a reținut următoarele aspecte:
”40. Noul alineat (31) adăugat la articolul 65 propune suspendarea aplicării oricăror pedepse accesorii (care ar include interdicții privind persoanele condamnate care sunt alese în funcții publice sau care ocupă funcții care implică exercitarea autorității publice) atunci când infractorul este condamnat la închisoare cu suspendarea executării.
41. În principiu, interdicția privind exercitarea funcției publice este adecvată în multe cazuri, cu condiția respectării principiului proporționalității. Comisia de la Veneția a stabilit: „Exercitarea puterii politice de către persoanele care au încălcat grav legea pune în pericol implementarea acestui principiu [principiul legalității], care este, la rândul său, o condiție prealabilă a democrației și, prin urmare, poate pune în pericol natura democratică a statului: o persoană care nu dorește să recunoască standardele de comportament în societatea democratică poate să nu fie dispusă să se supună Constituției sau standardelor internaționale privind democrația și statul de drept. Temeiul limitării dreptului unei persoane de a fi aleasă sau de a fi membru al Parlamentului constituie, printre altele, încălcarea gravă a legii penale adoptate în mod democratic, adică a standardelor de conduită recunoscute în mod general.”[1]
42. Cu toate că gravitatea pedepsei este un element al testului de proporționalitate, natura infracțiunii este la fel de importantă. Este oportună limitarea dreptului de a ocupa funcții publice pentru o perioadă considerabilă de timp în cazul infracțiunilor grave de corupție și infracțiunilor electorale, având în vedere impactul pe care aceste infracțiuni îl au asupra încrederii publice în stat și a caracterului democratic al alegerilor.[2] Pentru astfel de infracțiuni, chiar și o condamnare cu suspendare este o justificare suficientă a interzicerii deținerii unei funcții publice.[3]
43. Instanțele ar trebui să aibă o anumită marjă de apreciere în acest sens, inclusiv dacă natura infracțiunii necesită interzicerea exercitării funcției publice chiar și în cazurile mai puțin grave care conduc doar la o hotărâre de condamnare cu suspendare și cu privire la perioada de timp adecvată aferentă unei astfel de interdicții în asemenea cazuri. Prevederile actuale ale Codului penal din România dispun, într-adevăr, că instanțele judecătorești decid asupra aplicării acestor pedepse complementare, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii și circumstanțele specifice ale cauzei și persoana infractorului (articolul 67 alin. (1). Atunci când legea în sine prevede o astfel de pedeapsă pentru o infracțiune (articolul 67 alin. (2)), judecătorul trebuie să dispună interzicerea exercitării a două drepturi specifice: dreptul de a candida la funcția publică sau de a ocupa funcții care implică exercitarea autorității de stat (a se vedea articolul 66 alineatele (2) și (3) din CP).
44. Având în vedere observațiile de mai sus, se recomandă reexaminarea noului alineat (31).”
Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-din-20-octombrie-2018-al-Comisiei-de-la-Venetia-cu-privire-la-codurile-penale-traducere-RO.pdf .
[1] A se vedea Comisia de la Veneția, Raport privind excluderea infractorilor din parlament, CDL-AD (2015) 036, alin. 139.
[2] A se vedea Comisia de la Veneția, Raport privind excluderea infractorilor din parlament, CDL-AD (2015) 036, alin. 155.
[3] Curtea Europeană a Drepturilor Omului a trebuit, de asemenea, să judece cauze în care o persoană condamnată la o pedeapsă cu suspendare, împreună cu impunerea unei măsuri de declarare a persoanei respective neeligibile timp de zece ani. A se vedea Féret împotriva Belgiei, cererea nr. 15615/07, 16 iulie 2009
No related posts.