Comisia de la Veneția privind modificările aduse legilor justiției vizând noua secție pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul PICCJ

Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului preliminar emis la 13 iulie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse legilor justiției.

În ceea ce priveşte noua secție pentru investigarea infracțiunilor din justiție din cadrul PICCJ, Comisia de la Veneția a reţinut următoarele aspecte:

„79. După cum se preconizează în propunerea de modificare a Legii nr.304/2004 (articolele 88¹ – 88⁹), se propune înființarea unei Secții pentru investigarea infracțiunilor din justiție (denumită în continuare „Secția”) în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Secția va avea competență exclusivă pentru urmărirea penală a infracțiunilor comise de judecători și procurori, inclusiv de membrii CSM, chiar și atunci când alte persoane, pe lângă judecători și magistrați, fac obiectul investigației (ar putea fi vorba, spre exemplu, de parlamentari, miniștri, aleși locali, funcționari publici etc.). Procurorul General va soluționa eventualele conflicte de competență apărute între noua Secție și alte structuri ale ministerului public. Secția va fi condusă de un procuror șef desemnat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, asistat de un procuror șef adjunct, numit și el de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

80. Propunerea inițială, i.e. înființarea unei direcții separate pentru investigarea judecătorilor și procurorilor (așadar un parchet separat precum DNA sau DIICOT), a fost abandonată după ce a fost dur criticată. Se remarcă însă că în prezent, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, există un serviciu însărcinat cu investigarea infracțiunilor de corupție comise de magistrați.
81. În cercurile judiciare din România există opinii diverse în privința oportunității și avantajelor noii Secții.
82. Înființarea noii structuri a ridicat întrebări și provocat îngrijorări profunde legate, în special, de motivele existenței acesteia, de impactul său asupra independenței judecătorilor și procurorilor și asupra încrederii cetățenilor în sistemul de justiție penală și, în general, în justiția din România. Alte aspecte care au trezit îngrijorări se referă la posibilele conflicte de competență cu alte parchete specializate (precum DNA sau DIICOT, în special în cazul investigațiilor aflate într-un stadiu avansat) și la eficacitatea centralizării acestui tip de investigații la nivelul unei singure structuri. În fine, la fel de îngrijorătoare, posibila redirecționare a cazurilor de mare corupție, aflate în curs de investigare de către DNA, a fost indicată drept unul dintre cele mai grave riscuri rezultante întrucât, odată cu judecătorii și procurorii investigați, și alte persoane investigate pentru corupție vor fi scoase de sub jurisdicția specializată a DNA; acest lucru ar submina atât activitatea anti-corupție a DNA cât și DNA ca instituție.³²
83. Potrivit multor interlocutori ai Comisiei de la Veneția, nu există o justificare rezonabilă și obiectivă pentru necesitatea creării unei structuri separate de investigare a infracțiunilor din justiție întrucât, în ciuda unor cazuri izolate, nu pare să existe o infracționalitate ridicată în rândul magistraților. Potrivit datelor DNA, în anul 2017, din 997 de inculpați trimiți în judecată pentru infracțiuni de mare corupție sau asimilate acestora, numai șase erau magistrați – trei judecători și trei procurori. Prin urmare, au apărut întrebări legate de scopul real al înființării noii structuri și deci al opțiunii de a aplica magistraților un tratament juridic diferit, într-un domeniu sensibil (urmărirea penală). În plus, individualizarea judecătorilor și procurorilor ca țintă a unei structuri speciale de parchet ar putea fi interpretată și drept o recunoaștere a unui fenomen de corupție și infracționalitate răspândit în sistemul judiciar; iar acest lucru nu poate decât să prejudicieze imaginea profesiei în România.
84. Evident, decizia privind organizarea și structura Ministerului Public aparține autorităților național competente. Iar preocuparea legiuitorului de a asigura, în contextul noii secții propuse, garanții procedurale efective magistraților vizați trebuie salutată.
85. Este vorba în special de implicarea CSM în numirea procurorului șef al Secției, precum și a procurorilor din cadrul Secției, prin intermediul unui concurs de proiecte organizat de o comisie specială înființată în cadrul Consiliului. Același mecanism este preconizat și pentru revocare. Participarea plenului (i.e. judecători și procurori) este importantă întrucât Secția, deși va fi condusă de un procuror șef, va investiga atât procurori cât și judecători (a se vedea articolele 88³ până la 88⁵ din propunerea de modificare a Legii nr.304/2004).
86. De asemenea, indicarea cu precizie în legii a criteriilor (inclusiv cel puțin 18 ani vechime în funcția de procuror) și a condițiilor procedurale pentru selectarea celor mai buni candidați asigură câteva garanții importante de calitate și, să sperăm, de imparțialitate pentru numirile în această secție sensibilă.
87. Acestea fiind spuse, în expunerea de motive a legii nu sunt indicate motivele care justifică înființarea noii Secții. În același timp, pertinența exemplelor de abuzuri recente semnalate a fi fost comise de procurori (cazurile unor judecători investigați pentru conținutul hotărârilor lor judiciare), care au fost invocate drept justificare pentru nevoia înființării noi secții, a fost contestată.
88. Ne putem întreba dacă recurgerea la procurori anticorupție specializați,[1] cu acordarea unor garanții procedurale mai solide pentru judecătorii și procurorii investigați, fără înființarea unei structuri speciale în acest scop, nu ar fi o soluție mai potrivită dacă obiectivul legiuitorului ar fi într-adevăr acela de a combate și sancționa corupția din justiție. Comisia de la Veneția a recunoscut în lucrările sale avantajele apelului la procurori specializați, combinat cu căi adecvate de control judiciar, pentru investigarea unor zone sau infracțiuni foarte speciale, inclusiv corupția, spălarea de bani, traficul de influență etc. În rest, pentru alte infracțiuni, ar trebui aplicat cadrul jurisdicțional de drept comun, ca în cazul oricărui cetățean al României.
89. În aceste împrejurări, cu toate că alegerea mijloacelor de combatere a infracționalității aparține legiuitorului național, temerile existente că noua structura va fi (încă) un instrument de intimidare și presiune la adresa judecătorilor și procurorilor – în special dacă este combinată cu alte noi măsuri preconizate în privința lor, cum sunt prevederile referitoare la răspunderea materială a magistraților – pot fi considerate legitime și nu ar trebui ignorate. Consultări suplimentare, efective și cuprinzătoare, cu corpul profesional, ar trebui să contribuie la identificarea celui mai potrivit cadru de combatere a infracțiunilor, inclusiv a corupției din justiție. În orice caz, adeziunea corpului profesional la modelul propus este o precondiție esențială a eficacității acestuia. ”

Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-Comisiei-de-la-Venetia-legile-justitiei-traducere-RO.pdf .

[1] A se vedea Comisia de la Veneția, CDL-AD(2014)041, Aviz preliminar privind proiectul de lege referitor la ministerul public din Muntenegru, paragrafele 17, 18 și 23; A se vedea și CDL-AD(2015)005, Aviz comun privind propunerea de lege referitoare la Procuratura din Republica Moldova, paragrafele 78-79.

No related posts.