Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului preliminar emis la 13 iulie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse legilor justiției.
În ceea ce priveşte interacțiunea dintre sistemul judiciar și serviciile de informații, Comisia de la Veneția a reţinut următoarele aspecte:
„90. Îngrijorările privind implicarea (ilegală) a serviciilor de informații din România în justiție au fost în ultimii ani un subiect major în dezbaterea publică, stârnind întrebări și controverse pe marginea funcționării independente a justiției din România și a garanțiilor necesare pentru a combate astfel de intervenții.
- Amintirea recentă a regimului comunist, caracterizat de intervenții extinse ale fostei poliții politice în multe zone ale vieții publice, dar și ale vieții private, a contribuit la climatul tensionat din jurul acestor chestiuni delicate, cu multiple fațete.
- Unii reprezentanți ai asociațiilor profesionale ale magistraților, ai autorităților publice și ai societății publice au menționat chestiunea implicării serviciului de informații în procesul judiciar, pe baza unor ordine secrete sau decizii și protocoale de cooperare, precum și chestiunea neclarificată a posibilei prezențe a unor agenți acoperiți în rândul magistraților drept o reală amenințare la adresa independenței justiției și a drepturilor fundamentale.
- În anul 2016, Curtea Constituțională, (Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016) a declarat neconstituționale prevederile ambigue din Codul de procedură penală care au permis implicarea serviciilor de informații în ancheta penală.[1]
- În același timp, multe cauze de mare corupție au fost anchetate de DNA cu sprijinul tehnic – recunoscut oficial – al Serviciului Român de Informații. Având în vedere presupusa lipsă de claritate și transparență privind temeiul juridic al unui astfel de sprijin și absența unor mecanisme de control suficient de eficace, incertitudinile opiniei publice cu privire la natura, amploarea și legalitatea implicării serviciului de informații persistă, consecințele asupra încrederii publice în realizarea justiției fiind îngrijorătoare.
- Potrivit explicațiilor primite de delegația Comisiei de la Veneția, sprijinul sus-menționat a fost justificat de imperativele juridice și tehnice legate de aplicarea măsurilor speciale de cercetare în cazurile complexe de corupție, serviciul de informații fiind, până la decizia Curții Constituționale din anul 2016, singura autoritate care dispunea de dotările tehnice necesare unor astfel de măsuri și singura autoritate căreia legea îi permitea să folosească respectivele mijloace tehnice. În același timp, criticile aduse implicării serviciilor de informații sunt văzute de unele părți interesate (inclusiv unii procurori) ca fiind motivate de reușitele României în lupta împotriva corupției și ca o reflectare a eforturilor întreprinse pentru a contracara această luptă.
- Confirmarea recentă a existenței unor protocoale de cooperare încheiate în anii trecuți între Serviciul Român de Informații și diferite instituții din sistemul judiciar a contribuit la un sentiment crescând de neliniște pe marginea acestor chestiuni în România. Conținutul protocoalelor semnate cu Parchetul General de pe lângă Curtea de Casație și Justiție, inclusiv cu DNA, cu Consiliului Superior al Magistraturii, dar și Înalta Curte de Casație și Justiție, făcut public recent, a stârnit un interes public ridicat și mari îngrijorări.
- Mandatul Comisiei de la Veneția în cadrul prezentului aviz nu vizează și exprimarea unei poziții cu privire la procesele și îngrijorările evocate mai sus și nici evaluarea implicațiilor juridice și practice ale protocoalelor sus-menționate. Sarcina stabilirii faptelor, rolului și responsabilităților – probabil comune – aparține diferitelor părți implicate (comisii parlamentare speciale și alte structuri cu rol de supraveghere a activității serviciilor de informații, dar și instituțiilor judiciare, magistraților, Consiliului Superior al Magistraturii, serviciilor de informații). O revizuire aprofundată a reglementărilor legale privind controlul serviciilor de informații pare necesară.
- Comisia de la Veneția dorește să sublinieze că exigențele de independență și imparțialitate a justiției stau la baza unei societăți democratice guvernate de principiul statului de drept și că statele trebuie să asigure toate condițiile necesare pentru ca sistemul judiciar și membrii săi, judecători și procurori, să își îndeplinească atribuțiile cu respectarea deplină a acestor exigențe, liberi de imixtiuni politice sau de altă natură.
- În contextul conturat mai sus, preocuparea legiuitorului pentru prevenirea și combaterea imixtiunilor pare legitimă (a se vedea în special noile articole 6-7 și articolul 48 (10) din Legea nr. 303/2004).
- Noile articole 6 și 7 din Legea nr. 303/2004 prevăd interdicția infiltrării autorităților judiciare de către serviciile de informații, un sistem de „depistare” a judecătorilor și procurorilor care sunt agenți acoperiți ai serviciilor de informații, precum și sancțiuni pentru astfel de cazuri și noi reguli vizând transparența.
- O dispoziție specială (noul alineat 21 de la articolul 6) este introdusă ca bază legală pentru „lustrația” în sistemul judiciar: „Apartenenţa în calitate de colaborator al organelor de securitate, ca poliţie politică, are ca efect eliberarea din funcţia deţinută.”
- Alte dispoziții din noul text al articolului 7 din Legea nr.303/2004 sunt menite să prevină și să sancționeze astfel de intervenții, prin interdicția impusă judecătorilor și procurorilor, sub sancțiunea eliberării din funcție, de a fi sau de a fi fost colaboratori, lucrători operativi, informatori sub acoperire ai oricărui serviciu de informații. Judecătorii și procurorii trebuie să depună anual o declarație pe propria răspundere de neapartenență la astfel de servicii. Deși o astfel de obligație există deja în legislația actuală, o schimbare notabilă constă în verificarea anuală a veridicității datelor din fiecare declarație de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Decizia luată de CSAT poate fi contestată în instanță. O primă versiune a acestui mecanism prin care verificarea era încredințată unor comisii parlamentare speciale și CSAT a fost declarată neconstituțională.
- O altă noutate este reprezentată de interzicerea, sub sancțiuni severe, a recrutării magistraților ca lucrători operativi, inclusiv informatori sub acoperire sau colaboratori, de către serviciile de informații.
- De asemenea, pentru protejarea împotriva unor reglementări sau înțelegeri ascunse, sunt introduse noi reguli de publicitate privind acordurile inter-instituționale la care sunt parte instituțiile judiciare precum și privind documente esențiale pentru organizarea și funcționarea justiției sau care afectează desfășurarea procedurilor judiciare. Potrivit modificării propuse, acestea vor constitui informații de interes public, la care accesul liber este garantat (noul articol 7 (9) din Legea nr. 303/2004).
- Deși practicabilitatea lor este discutabilă, având în vedere importanța crucială, în contextul actual din țară, a independenței și aparenței de independență a justiției din România, inclusiv pentru continuarea eforturilor anti-corupție ale țării, sistemul propus pentru verificarea magistraților, dacă este însoțit de garanții procedurale adecvate și de dreptul la o cale de atac judiciară, pare în general acceptabil. Cu toate acestea, o interpretare largă a unor termeni precum „informator” sau „colaborator” le-ar interzice magistraților români – judecători și procurori – să aibă sau să fi avut contacte cu serviciile informații chiar și în scopuri legitime. De aceea ar fi utilă precizarea mai clară a termenilor folosiți în noul articol 7 (3) din Legea nr. 303/2004: „lucrători operativi, inclusiv acoperiți, informatori sau colaboratori.” În plus, motivele pentru care s-a considerat a fi necesar și adecvat să li se solicite judecătorilor să declare anual că nu au fost colaboratori ai serviciilor de informații sunt greu de înțeles.
- De asemenea, a interzice unui serviciu de informații să recruteze judecători sau procurori este doar o măsură, de altfel, evident justificată. În același timp, pentru ca astfel de măsuri să fie eficiente, este esențial să fie însoțite de o revizuire aprofundată a reglementărilor legale privind controlul serviciilor de informații, cu scopul de a institui un sistem de control global satisfăcător, în măsură să susțină respectarea statului de drept, supravegherea democratică și să fie considerat legitim de opinia publică. Sarcina investigării corupției, la fel ca a celorlalte infracțiuni economice, ar trebui să aparțină, înainte de toate, poliției și procurorului. Multe țări au înființat servicii de poliție și structuri de parchet cu competență specializată în domeniul corupției. Astfel, o măsură potrivită în cazul României, în concordanță cu decizia Curții Constituționale (a se vedea mai sus), ar consta în consolidarea la nivelul poliției a capacității tehnice necesare în scopul acestor investigații (supraveghere etc.). În realizarea acestei schimbări, este de asemenea deosebit de important să fie minimizate pericolele de intervenție politică în investigațiile anti-corupție prin asigurarea unor mecanisme în măsură să protejeze integritatea unor astfel de structuri de poliție și parchet specializate (a se vedea mai sus, 2.c).”
Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-Comisiei-de-la-Venetia-legile-justitiei-traducere-RO.pdf .
[1] Raportul de activitate pentru anul 2014 depus de SRI la Parlament arată, de exemplu, că în 2014 Serviciul a pus în 2762 de mandate de securitate națională, 42 263 mandate de supraveghere tehnică și 2410 ordonanțe aparținând Ministerului Public și DNA. https://www.sri.ro/assets/files/rapoarte/2014/Raport_SRI_2014.pdf
No related posts.