Motto: Independența justiției nu este obiect de negociere, ci o axiomă. Se respectă și, atunci când este nevoie, se apără. Dreptatea se asigură prin independența justiției și prin legi drepte.
CĂTRE,
PLENUL CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII,
ȘEDINȚA DIN 09 NOIEMBRIE 2017
Stimați colegi,
Având în vedere dispozițiile:
– art. 1 alin. 1 din Legea nr.317/2004, conform cărora Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei;
– art. 1 alin. 2 din Legea nr.317/2004, potivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii este independent şi se supune în activitatea sa numai legii. Membrii Consiliului Superior al Magistraturii răspund în faţa judecătorilor şi procurorilor pentru activitatea desfăşurată în exercitarea mandatului;
– art. 6 alin. 1 din Legea nr.317/2004, conform cărora judecătorii şi procurorii, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, prevăzuţi la art. 3 lit. a), sunt aleşi în adunările generale ale judecătorilor sau, după caz, ale procurorilor;
– art. 30 alin. 1 din Legea nr.317/2004, potrivit cărora Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea;
– art. 38 alin. 3 din din Legea nr.317/2004, conform cărora Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti;
Ținând seama de faptul că:
– orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat;
– formularea cu o suficientă precizie a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat;
– este dificil să se adopte legi redactate cu o precizie absolută, dar și cu o anume suplețe, însă caracterul mult prea general și, uneori, chiar eliptic nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 noiembrie 1996, pronunțată în cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, par.40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în cauza Rotaru împotriva României, par.55, sau Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59),
– în procedura initierii proiectelor de modificare a ”legilor justiției” nu a existat transparenţă, cooperare şi dialog interinstituţional;
– nu există o expunere de motive corespunzătoare (conform art. 92 alin. 1 teza finală din Regulamentul Camerei Deputaților) și nici studii de impact, ignorându-se un aviz recent al Consiliului Superior al Magistraturii și poziția fermă a corpului magistraților, prin deturnarea unei proceduri legislative neasumate de Guvern în urma reacțiilor publice, fapt inacceptabil într-un stat de drept;
– ultimul Raport din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (2017)[1] recomandă expres, în cazul României, ”în vederea îmbunătățirii în continuare a transparenței și a predictibilității procesului legislativ, precum și pentru a consolida garanțiile interne în materie de ireversibilitate”, ca ”Guvernul și Parlamentul (…) să asigure transparența totală și să țină seama în mod corespunzător de consultările cu autoritățile relevante și cu părțile interesate în cadrul procesului decizional și în activitatea legislativă legate de Codul penal și de Codul de procedură penală, de legile anticorupție, de legile în materie de integritate (incompatibilități, conflicte de interese, avere ilicită), de legile justiției (referitoare la organizarea sistemului justiției), precum și de Codul civil și Codul de procedură civilă”;
– prin faptul că are calitatea de membru al Uniunii Europene, statului român îi revine obligația de a aplica acest mecanism și a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispozițiile art.148 alin.(4) din Constituție, în caz contrar orice reglementare este lovită de vicii de neconstituționalitate;
– promovarea unor proiecte retrograde, scrise în mare grabă, cu vizibile necorelări și lacune, fără o expunere de motive corespunzătoare, nu are nicio legătură cu modernizarea unei justiții într-o evoluție pozitivă vizibilă, lăudată de rapoartele succesive ale Mecanismului de cooperare și verificare, ci reprezintă un simplu episod din serialul „Experiment judiciar”, derulat la foc continuu în ultimul an;
– atunci când democraţia şi libertăţile fundamentale sunt în pericol, obligaţia de rezervă a judecătorului devine subsidiară obligaţiei de indignare.[2]
Constatând că:
– în cadrul Adunărilor Generale ale judecătorilor și procurorilor de la instanțe și parchete, desfăşurate în perioada 3-7 noiembrie 2017, au fost respinse în cvasiunanimitate cele trei noi proiecte de modificare a ”legilor justiției” în bloc, sau, după caz, în prevederile esențiale (în funcție de cum s-a votat);
– asupra unui proiect asemănător, preluat în parte în această nouă inițiativă, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis un aviz negativ, ținând seama de voturile exprimate în numeroase adunări generale ale judecătorilor și procurorilor de la instanțe și parchete;
– în cursul lunii octombrie 2017, aproximativ 4000 de judecători și procurori români, adică mai mult de jumătate din numărul lor total, și-au însușit Memoriul pentru retragerea proiectului de modificare a ”legilor justiției”,[3] adresat Guvernului României, considerând că aceste modificări promovate de Ministrul Justiției încalcă flagrant Mecanismul de cooperare și verificare, rapoartele sale constante și fundamentele unei magistraturi firești într-un stat democratic;
– votul de blam dat în adunările generale în raport de pozițiile exprimate public de unii membrii ai CSM împotriva intereselor legitime ale magistraturii este similar unei revocări pentru fiecare dintre aceștia;
Asociația Forumul Judecătorilor din România vă solicită dumneavoastră, în calitatea de membri aleși în Consiliul Superior al Magistraturii, să țineți cont de voința miilor de judecători și procurori care v-au ales, exprimată neîndoielnic în adunările generale desfășurate în perioada 3-7 noiembrie 2017, și să avigați negativ în integralitate cele trei proiecte de modificare a ”legilor justiției” înregistrate la Camera Deputaților în data de 31 octombrie 2017.
judecător Dragoș Călin, Curtea de Apel București, co-președinte
judecător Ionuț Militaru, Curtea de Apel București, co-președinte
[1] A se vedea pagina web https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/com-2017-44_en_1.pdf [accesată ultima dată la 7 noiembrie 2017].
[2] A se vedea Declaraţia privind etica judiciară, adoptată de Adunarea Generală a Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare, desfasurată la Londra în perioada 2-4 iunie 2010.
[3] A se vedea pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/index.php/archives/2931 [accesată ultima dată la 7 noiembrie 2017].
No related posts.