Seria Hotărâri recente ale Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia dreptului social, îngrijită de trei judecători din cadrul secției de specialitate a Curții de Apel București, este destinată în mare măsură practicienilor dreptului, deopotrivă magistraţi şi avocaţi în domeniul litigiilor de muncă şi asigurări sociale, confruntaţi de peste şapte ani cu aplicarea jurisprudenţei CJUE în cauzele aflate pe rolul instanțelor naţionale, a căror diversitate a cunoscut o amplificare previzibilă.
Prezentul volum reunește jurisprudența recentă, conturată după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în domeniul politicii sociale a Uniunii Europene, insistând asupra protecției securității și sănătății lucrătorilor, muncii pe durată determinată, muncii pe fracțiune de normă, respectiv informării și consultării lucrătorilor, iar publicarea sa a fost sprijinită de Asociaţia Română de Drept şi Afaceri Europene (ARDAE), organizație non-guvernamentală alcătuită din teoreticieni şi practicieni în domeniul dreptului Uniunii Europene, constituită în scopul promovării dreptului şi a politicilor europene.
Parcurgând primul volum al culegerii de jurisprudență, cititorul va constata, spre exemplu, că dreptul Uniunii Europene: nu se opune unei reglementări naționale care prevede că o lucrătoare gravidă căreia i s‑a acordat temporar o dispensă din cauza sarcinii sale are dreptul la o remunerație echivalentă cu salariul mediu pe care l‑a primit în cursul unei perioade de referință anterioare datei de început a sarcinii, cu excluderea indemnizației pentru asigurarea serviciului de permanență la locul de muncă; că se opune unei reglementări naționale care permite unui angajator din sectorul public să dispună mutarea obligatorie într‑un alt serviciu un lucrător angajat în calitate de pompier în cadrul unui serviciu de intervenție, pentru motivul că acesta a solicitat ca media timpului de lucru maxim săptămânal să fie respectată în cadrul acestui serviciu; că nu se opune unor dispoziții de drept național care acordă funcționarului drepturi suplimentare la concediu plătit, care se adaugă la dreptul la un concediu anual plătit minim de patru săptămâni, fără a se prevedea plata unei indemnizații în cazul în care funcționarul care iese la pensie nu a putut beneficia de aceste drepturi suplimentare pentru că nu și‑a exercitat funcția din motive de boală; că se opune unei dispoziții de drept național care limitează, printr‑o perioadă de report de nouă luni, la expirarea căreia dreptul la concediu anual plătit se stinge, dreptul unui funcționar care se pensionează de a cumula indemnizațiile pentru concediu anual plătit neefectuat din cauza unei incapacități de muncă; că se opune unei interpretări a reglementării naționale potrivit căreia un lucrător care este în concediu medical în perioada de concediu anual fixată unilateral în calendarul de concedii al întreprinderii în care este angajat nu are dreptul, la capătul concediului său medical, să beneficieze de concediul său anual într‑o altă perioadă decât cea fixată inițial, eventual în afara perioadei de referință corespunzătoare, pentru motive legate de activitatea productivă a întreprinderii sau pentru motive de ordin organizatoric referitoare la aceasta; că nu se opune unor dispoziții sau practici naționale, precum un plan social încheiat între o întreprindere și comitetul său de întreprindere, în temeiul cărora dreptul la concediu anual plătit al unui lucrător căruia îi este redus timpul de lucru este calculat potrivit regulii pro rata temporis.
Sperăm ca acest demers, care se alătură celor deja realizate în cadrul Bibliotecii de drept european, deschisă de Editura Universitară, să fie unul binevenit și de ajutor inclusiv cetățenilor obișnuiți, ale căror drepturi sociale trebuie cunoscute și respectate.
Dragoș Călin,
judecător,
Curtea de Apel București
No related posts.
1 Comentează