Conferinţa „Identificarea autorităţilor responsabile pentru condamnările suferite de Republica Moldova şi România la CEDO. Răspunderea magistraţilor” Chişinău, 22-23 Octombrie 2010

În ceea ce priveşte materia penală, s-a arătat că instanţa europeană a constatat încălcarea unui spectru extrem de generos de drepturi şi libertăţi fundamentale consacrate de Convenţia Europeană, pronunţând, în perioada 1994-2009, condamnarea României într-un număr de 100 de cauze, dintre cele 114 aduse în faţa instanţei de la Strasbourg, iar cele mai frecvente condamnări s-au axat pe încălcarea art. 3, art. 5, art. 6, art. 8 şi art. 10 din Convenţie. Acestea nu sunt, însă, singurele, fiind aduse spre analiza Curţii, cu consecinţa constatării atingerii aduse şi altor drepturi şi libertăţi, dintre cele conferite de: art. 2; art. 7; art. 13, singur sau coroborat cu art. 8 şi cu art. 3; art. 14 combinat cu art. 3, art. 6, art. 8 şi art. 13; art. 34 din Convenţie; art. 1 şi 2 din Protocolul nr. 7; art. 2 din Protocolul nr. 4 şi art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.

Totodată, s-au expus principalele tipuri de cauze împotriva României şi autorităţile potenţial responsabile pentru aceste condamnări, precum şi statistici referitoare la repartizarea culpelor exclusive sau comune, concluzionându-se că responsabilitățile sunt concurente între cele trei puteri (legislativă, executivă și judecătorească) ori între două dintre acestea (legislativă și judecătorească, legislativă și executivă, executivă și judecătorească).

Din perspectiva Republicii Moldova, în cadrul prezentărilor “Cerinţele procedurale la judecarea cauzelor constatate la CEDO în cauzele împotriva Moldovei” si “ Autorităţile potenţial responsabile pentru condamnările Moldovei la CEDO”, dl. av. Vladislav Gribincea (foto), preşedintele Asociaţiei Obşteşti “Juriştii pentru Drepturile Omului”, a trecut în revistă principalele cauze în care s-au pronunţat condamnări, reliefând o paletă largă de încălcări ale prevederilor convenţionale (de ex. neexecutarea hotărârilor judecătoreşti, lipsirea de libertate, desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile, detenţia în condiţii precare, maltratarea, neanchetarea maltratărilor, nesancţionarea cuvenită a maltratărilor, afectarea libertăţii de exprimare prin examinarea defectuoasă a pricinilor privind defăimarea, prin sistarea activităţii unui ziar, prin cenzura la compania publică a audiovizualului, vătămarea libertăţii de întrunire şi asocierea prin suspendarea partidelor, neautorizarea sau întreruperea întrunirilor, fie prin sancţionarea pentru participarea la întruniri, termenul nerezonabil de judecare a cauzelor, lipsirea nejustificată de proprietăţi prin anularea privatizărilor, anularea licenţelor).

De asemenea, în cadrul prezentării “Apărările formulate de state. Dificultăţile întâmpinate în cauzele împotriva Republicii Moldova” susţinute de către Agentul Guvernamental al Moldovei, s-a subliniat dificultatea colaborării cu autorităţile judecătoreşti, ca urmare a faptului că acestea nu furnizează relaţiile solicitate.

În continuare, d-na judecător Roxana Maria Lăcătuşu (Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti) a susţinut un expozeu pe tema “Libertatea de exprimare în jurisprudenţa СEDO”, subliniind caracterul esenţial, într-o societate democratică, al dreptului la exprimare, ce include şi posibilitatea răspândirii de informaţii care şochează sau ofensează, însă, cu respectarea anumitor limite impuse chiar de art. 10 din Convenţie, respectiv securitatea naţională, integritatea teritorială, apărarea ordinii, protecţia sănătăţii sau a moralei, a reputaţiei sau drepturilor altora, garantarea autorităţii şi imparţialităţii puterii judecătoreşti. Din această ultimă perspectivă, s-au prezentat cauzele in care Curtea a analizat limitele libertăţii de exprimare cu privire la autoritatea judecătorească, sens în care s-a concluzionat că atitudinea şi activitatea magistraţilor poate constitui o preocupare legitimă a presei, însă criticile nu trebuie să depăşească anumite limite şi, mai ales, să nu se bazeze pe simple afirmaţii, astfel încât să aducă atingere bunei administrări a justiţiei şi credibilităşii de care trebuie să se bucure aceasta. De asemena, libertatea de exprimare a fost examinată şi prin prisma obligaţiei de rezervă ce trebuie să caracterizeze comportamentulul magistraţilor, în sensul că aceştia au îndatorirea de a se abţine în cazuri justificate de la anumite acţiuni, însă au dreptul de a aduce în discuţia publică disfuncţionalităţile sistemului judiciar, cu scopul corijării acestora.

Ca o reflectare a celor susţinute mai sus, d-na Olga Kudeshkina (foto), în calitate de fost judecător, exclus din magistratură pentru opiniile exprimate în legătura cu starea justiţiei din Federaţia Rusă, a împărtăşit celor prezenţi experienţa sa în acest sens, învederând că, dacă sunt încălcate principiile independenţei, imparţialităţii şi inviolabilităţii judecătorilor, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, judecătorii au dreptul, dar şi obligaţia, de a dezbate deschis aceste probleme, aceasta întrucât independenţa şi imparţialitatea nu reprezintă un privilegiu personal, ci condiţia necesară pentru îndeplinirea funcţiei.

Desigur, activitatea magistratului nu este dincolo de orice răspundere. Opera de înfăptuire a justiţiei trebuie să răspundă unor exigenţe fundamentale, concretizate în principii de bază, cum sunt: legalitatea, asigurarea accesului la instanţă, garantarea unui proces echitabil, publicitatea procesului, respectarea prezumţiei de nevinovăţie etc. în lipsa cărora justiţia poate deveni o cauzatoare de prejudicii, premisă a răspunderii civile a magistraţilor.

Dl. dr. Dieter Schlafen, judecător german implicat în mai multe proiecte în acest domeniu, a prezentat aspecte de drept comparat în domeniul răspunderii magistraţilor în dreptul german şi în România, răspunderea magistraţilor în cazuri de încalcare a dreptului comunitar, reglementări din proiectul de lege elaborat de Ministerul Justiţiei şi de Consiliul Superior al Magistraturii din România privind răspunderea magistratilor.

Răspunderea magistratului, aspecte de drept comparat, temeiurile, cazurile de tragere la răspundere, atribuţiile şi limitele inspecţiei judiciare au fost analizate şi în cadrul materialului intitulat “Consideraţii asupra răspunderii materiale a magistraţilor” prezentat de către d-na judecător Paula Andrada Coţovanu de la Curtea de Apel Piteşti (foto). În esenţă, s-a arătat că numai răspunderea penală a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune săvârşită în cursul procesului, stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, poate constitui fundamentul antrenării răspunderii materiale a judecătorului sau procurorului şi numai în măsura în care această infracţiune este în raport de cauzalitate cu eroarea judiciară generatoare de prejudiciu. De asemenea, s-a apreciat că art. 99 lit. h din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atât în forma actuală, care prevede răspunderea disciplinară pentru nerespectarea normelor de procedură cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, cât şi în forma completată propusă prin proiectul de modificare a legii, ce propune extinderea acestei răspunderi şi pentru nerespectarea normelor de drept material, deschide calea unui control administrativ al hotărârilor judecătoreşti pronunţate, întrucât cercetarea unei astfel de abateri presupune efectuarea unei analize pe fond a soluţiei stabilite printr-o hotărâre judecătorească, în afara căilor de atac prevăzute de lege. Aceasta ar urma să fie făcută într-o procedură administrativă şi de către un organ administrativ – Consiliul Superior al Magistraturii, prin Inspecţia judiciară, ajungându-se, pe cale indirectă, la instituirea unei instanţe extraordinare care ar înfăptui justiţia în afara sistemului instanţelor judecătoreşti.

În plus, despre organizarea, activitatea şi cazuistica în materie a Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii din Moldova, a relatat domnul Nicolae Roşca (foto), preşedintele acestui for.

Intervenţii cu anumite precizări, constatări şi propuneri concrete în timpul dezbaterilor pe marginea subiectelor abordate au avut domnul Dumitru Visternicean (foto), Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii din Republica Moldova, doamna Raisa Botezatu, vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, preşedinte al Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie, Vladimir Braşoveanu, judecător la Judecătoria Centru, mun. Chişinău, membru al Colegiului Disciplinar, dl. Ionuţ Militaru, judecător la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, alţi vorbitori.

Concluziile care s-au desprins, în cadrul acestui eveniment, se circumscriu necesităţii de a avea o abordare sinceră, echidistantă cu privire la motivele şi autorităţile responsabile pentru condamnările la CEDO ale României şi Republicii Moldova, de a le aduce la cunoştinţa publică, întrucât numai în acest fel se poate ajunge la responsabilizarea tuturor factorilor implicaţi în buna funcţionare a societăţii.

Judecător Lucia Zaharia, vicepreşedinte

Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti