Acțiunea în anulare a certificatului de moștenitor promovată de un terț – interes și calitate procesuală activă

Rezumat:

Acţiunea unui terţ în anularea unui certificat de moştenitor se va respinge ca lipsită de interes dacă acesta nu face dovada cuprinderii în certificat a unui bun despre care pretinde că îi aparţine. Este eronat a se concluziona existenţa unui interes al terţului, din simpla invocare a dreptului de proprietate de către moştenitori împotriva terţului în cadrul unei acţiuni în revendicare, certificatul de moştenitor neconstituind o dovadă a dreptului invocat.

În cazul dovedirii temeiniciei acţiunii, soluţia ce va pronunţată va fi anularea parţială a certificatului de moştenitor, în sensul constatării că din masa succesorală reţinută de notar nu face parte bunul pretins de terţ. Acesta nu are calitate procesuală activă a solicita constatarea lipsei calităţii de moştenitor reţinută în beneficiul unor persoane, astfel că nu poate fi primită această constatare pe calea unei acţiuni ce presupune numai compararea titlurilor, iar nu analiza calităţii de moştenitor reţinută în certificat.

Abstract:

The action for annulment against the certificate of succession brought by a third party will be normally rejected as being lacked of interest in case the said party does not prove that a good pretended as belonging to him is mentioned in the certificate. It is wrong to conclude that there is a third party interest by a mere invocation of the right of property by the heirs against the third party in a restitution claim as the certificate of succession does not amount to a proof of the claimed entitlement.

If the claim is founded as being grounded, the solution will be that of a partial annulment of the certificate of succession, meaning the claimed good is not part of the succession as a whole as established by the notary. He has no locus standi to seek to determine a person is not qualified as a successor, therefore a claim based on a comparison of entitlements, not on the quality of successor established by a certificate should be rejected.

Keywords: certificate of succession, action for annulment, comparison of entitlements, the quality of successor established by a certificate, partial annulment of the certificate of succession

Calitatea procesuală activă a fost definită în literatura de specia­litate ca fiind identitatea între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat. S‑a arătat că, în cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui ce se poate prevala de acest interes, calitatea procesuală pasivă aparţinând celui faţă de care se poate realiza interesul[1]

Justificarea calităţii procesuale active (şi pasive) cade în sarcina reclamantului, prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor în fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa. După sesizare, instanţa verifică calita­tea procesuală activă (şi pasivă), fie înainte de începerea dezbaterilor dacă acest lucru e posibil (de regulă în cazul cererilor personale, iar în cazul cererilor reale numai dacă se invocă calitatea procesuală pasivă), în cadrul dezba­terilor asupra fondului dreptului (dacă se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale active în acţiunile reale). Verificarea nu prezintă dificultăţi în cazul acţiunilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, în raportul juridic obligaţional fiind deter­minaţi atât subiectul activ cât şi pasiv.

În cazul acţiunilor prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real principal se administrează probe ca şi pentru dovedirea temeiniciei cererii. Nici în acest caz, lipsa calităţii procesuale active nu se confundă cu netemeinicia. În cazul acţiunii reale introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, dreptul subiectiv există, dar cererea nu a fost introdusă de titularul dreptului ‑ spre exemplu, în cazul unei acţiuni în revendicare în cadrul căreia reclamantul se pretinde proprietarul unui imobil fără a prezenta vreun titlu care să poată da naştere cel puţin prezumţiei de proprietate. În cazul acţiunii netemeinice nu există dreptul pretins de reclamant – ca exemplu, reclamantul prezintă un titlu în acţiunea în revendicare, dar acesta va fi respins ca nevalabil sau va cădea la compa­rarea de titluri.

Vom analiza în cazul de faţă situaţia acţiunilor în anulare a unui certificat de moştenitor introduse de un terţ în ce priveşte calitatea procesuală activă a acestuia în promovarea unei astfel de acţiuni.

Se porneşte de la analiza unui caz practic[2] în care se notează că a fost eliberat, în anul 1995, un certificat de moştenitor în favoarea unei moşteni­toare legale, după 15 ani de la decesul autorului (din anul 1980). Se restituie, în temeiul Legii nr. 112/1995, în favoarea moştenitoarei dreptul de pro­prie­tate asupra unui imobil naţionalizat ce aparţinuse autorului său (în certiifcat nu este trecut în moştenirea autoarei imobilul). Ulterior eliberării certificatului de moştenitor, în timpul desfăşurării procedurii de restituire a imobilului, prin contract de vânzare‑cumpărare, imobilul este vândut de către stat, în anul 1997, către chiriaşi. Moştenitoarea introduce acţiune în revendicare împotriva cumpărătorilor, preva­lându‑se în principal de certificatul de moştenitor eliberat în anul 1995. Cumpărătorii imobilului introduc la rândul lor, acţiune în anulare a certificatului de moştenitor, invocând faptul că pârâta nu putea accepta moştenirea autoarei după 15 ani de la deces, pârâta era în străinătate, în vârstă şi nedeplasabilă. Pârâta a invocat la rându‑i excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia lipsei de interes.

Calitatea procesuală activă nu se confundă cu interesul. Astfel, dreptul la acţiune nu poate fi exercitat de unele persoane, deşi ar justifica un interes personal. Or, dreptul la acţiune poate fi exercitat de o persoană care nu are însă un interes în promovarea acţiunii, aceasta urmând a fi respinsă ca lipsită de interes.

Deşi reclamanţii din cazul practic analizat ar părea că justifică interesul în promovarea acţiunii în anulare a certificatului de moştenitor, prin intenţia de a anihila un înscris de care pârâta s‑ar fi prevalat în cadrul procedurii de restituire a unui imobil naţionalizat, aceştia nu au în realitate interes în promovarea unei astfel de acţiuni decât atunci când urmăresc excluderea imobilului din masa succesorală reţinută în certificat. Aceştia au însă calitate procesuală activă din punct de vedere al calităţii lor de terţi faţă de certificatul de moştenitor. Motivaţia unei astfel de constatări este următoarea.

1. Natura juridică a certifica­tului de moştenitor

Certificatul de moştenitor nu are natura juridică a unui titlu de proprie­tate, aceasta însemnând că un astfel de act nu este dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor înscrise ca făcând parte din moştenire şi nici nu dă naştere unui astfel de drept în favoarea moştenitorilor înscrişi în certificat. Certificatul de moştenitor face dovada doar a calităţii de moştenitor şi a cotelor ce se cuvin moştenitorilor (art. 88 din Legea nr. 36/1995). El constituie rezultatul acordului de voinţă dintre moştenitori, iar în cazul unui singur moştenitor certifică doar calitatea acestuia de succesor.

Totodată, se notează că art. 88 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale[3] stabileşte că: cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moşte­nitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea dreptu­rilor lor, conform legii. Textul de lege nu rezervă calitate procesuală activă în anularea unui certificat de moştenitor doar moştenitorilor care au participat la eliberarea certificatului ori persoanelor care se pretind moştenitori şi nu au fost chemate la dezbaterea succesorală. În baza aceluiaşi text de lege, terţul care nu este moştenitor şi nu se pretinde moştenitor, poate cere anularea unui certificat de moştenitor, dacă se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea certificatului. Deoarece terţul nu invocă vreun drept în calitate de moştenitor, rezultă că singura vătămare pe care o poate invoca un terţ este, evident, cuprinderea unui bun în masa succesorală reţinută în certificatul de moştenitor, bun care îi aparţine.

2. Reţinerea calităţii procesuale active a reclamanţilor; lipsa interesului.

Textul art. 88 din Legea nr. 36/1995 constituie temeiul ce asigură calitatea procesuală activă a unui terţ în promo­varea unei acţiuni în anulare a unui certificat de moştenitor.

Nu se confundă aici calitatea proce­suală activă a terţului cu interesul său în promovarea acţiunii în anulare. Art. 88 din Legea nr. 36/1995 justifică doar calitatea procesuală, iar nu interesul, deoarece este evident că nu indică decât o singură condiţie: să dove­dească vătămarea drepturilor sale. Or, dovada vătămării drepturilor sale con­stituie interesul terţului în promovarea acţiunii sale. Dovada nu poate consta decât în proba cuprinderii în masa succesorală reţinută în certificat, a unui bun despre care terţul pretinde că îi aparţine. Lipsa acestei dovezi echiva­lează cu lipsa interesului, iar nu cu lipsa calităţii procesuale active.

Nu se confundă interesul nici cu temeinicia cererii, în sensul că în prezenţa dovezii că în certificatul de moştenitor a fost cuprins bunul pretins de terţ, acţiunea acestuia este în mod automat temeinică. Dovedindu‑se acest aspect, se continuă cu analiza fondului cererii, anume analiza drep­tului pretins de terţ.

Din acest motiv s‑a arătat în literatura de specialitate că o astfel de acţiune promovată de un terţ este guvernată de regulile aplicabile acţiu­nilor reale. La nivel practic se proce­dează, pe fondul cererii, la o comparare a titlurilor invocate de moştenitori, respectiv terţ.

O concluzie de genul: calitatea procesuală activă a terţului se justifică prin existenţa interesului actual exprimat în pretenţia ce o opune terţul, moştenitorilor, de a fi proprietar al unui bun, este eronată şi nu decelază între principalele noţiuni juridice privind condiţiile de exercitare a acţiunii civile: calitatea procesuală activă şi interes.

Împrejurarea că moştenitorii îşi justifică, printr‑un certificat de moşte­nitor, calitatea procesuală activă şi calitatea de proprietari în promovarea unei acţiuni în revendicare împotriva terţului nu determină existenţa intere­sului în promovarea unei acţiuni în anularea certificatului. Interesul este dictat în cazul terţului doar de dovada cuprinderii în masa succesorală a bunului.

Se ridică întrebarea ce va face terţul în cazul eliberării nu numai a certifi­catului de moştenitor a cărui anulare o solicită, dar şi a altor certificate de moştenitor, presupunând că de pe urma autorului respectiv au mai fost emise şi alte certificate de moştenitor. Va fi nevoit terţul să introducă acţiune în anulare a tuturor acestor certificate, pentru a anihila dreptul de proprietate ce îl pretind moştenitorii? Este evident că un astfel de raţionament ajunge la concluzii inacceptabile din punct de vedere juridic.

Este eronat prin urmare a extrage interesul terţului în promovarea unei acţiuni în anulare a unui certificat de moştenitor din pretenţiile moştenitorilor cărora le şi opune susţinerile sale. Drepturile pretinse de moştenitori asupra unor bunuri ce nu sunt cuprinse în certificatul de moştenitor, este necesar a fi dovedite nu cu acest certificat, ci cu titlul valabil al autorului lor. Dar chiar şi drepturile pretinse asupra bunurilor cuprinse în certificat, moştenitorii nu le pot valorifica împotriva unui terţ exclusiv pe baza certificatului care face dovada doar a calităţii lor de succesori.

3. Contestarea calităţii de moştenitor de către un terţ – lipsa calităţii proce­suale active

Se ridică prin urmare automat întrebarea dacă un terţ poate sau nu solicita anularea unui certificat de moştenitor invocând lipsa calităţii de moştenitor a succesorului/succesorilor. Întrebarea se ridică vizavi şi de afir­maţia neechivocă de mai sus, referitoare la interpretarea art. 88, faţă de noţiunea de vătămare a drepturilor terţului prin eliberarea certificatului de moştenitor, în sensul că priveşte doar pretenţia că sunt cuprinse în masa succesorală bunuri despre care terţul pretinde că îi aparţin.

Certificatul de moştenitor se elibe­rează în urma procedurii succesorale notariale desfăşurate cu participarea tuturor moştenitorilor îndreptăţiţi a primi efectiv moştenirea, potrivit regulilor de drept succesoral.

Acesta reprezintă materializarea convenţiei dintre participanţii la proce­dura succesorală notarială în ce priveşte reţinerea calităţii lor de moşte­nitori, prin recunoaşterea că au accep­tat succesiunea, în temeiul consim­ţământului lor liber şi neviciat şi având capacitate de folosinţă şi de exerciţiu în condiţiile legii.

Ca orice convenţie autentificată de notar, certificatul de moştenitor face dovada deplină până la înscrierea în fals în ce priveşte menţiunile notarului şi poate fi solicitată anularea de către participanţii la procedura succesorală pentru aceleaşi cauze de nulitate absolută sau relativă aplicabile oricărui act juridic.

În ce priveşte persoanele care nu au participat la procedura notarială, certificatul de moştenitor face deplină dovadă până la proba contrară.

Persoana care se pretinde moşte­nitor poate introduce o acţiune în constarea şi a calităţii sale de moşte­nitor şi a drepturilor sale, şi pe cale de consecinţă poate solicita anularea certificatului de moştenitor. Intervenţia unui moştenitor determină modificarea cotelor succesorale şi posibil, elimi­narea unor moştenitori de la succe­siune, acesta fiind motivul pentru care este anulat certificatul de moştenitor. Acesta consemnează o altă situaţie juridică din punct de vedere al moşte­nitorilor şi al cotelor succesorale, impunându‑se anularea şi reţinerea corectă a modului de transmitere a moştenirii.

În ce priveşte terţul, acesta nu are calitatea de moştenitor şi nu există identitate între o persoană străină de succesiune (precum un terţ) şi calitatea de moştenitor. Numai un moştenitor se poate considera vătămat în reţinerea calităţii de moştenitor în favoarea unei alte persoane sau în favoarea doar a unei persoane. Calitatea procesuală activă, în acest din urmă caz, este reţinută în temeiul art. 88 din Lege nr. 136/1995, în temeiul acestei identităţi dintre un moştenitor şi persoana vătămată prin reţinerea calităţii de moştenitor pentru alte persoane. Terţul nu se poate considera vătămat prin eliberarea unui certificat de moştenitor ce reţine calitatea de moştenitor a unei anumite persoane, neexistând identitate între terţ şi o persoană care se pretinde moştenitor.

Terţul nu poate pretinde aşadar că a fost vătămat prin reţinerea calităţii de moştenitor în favoarea unei anumite persoane cu justificarea că aceasta din urmă a obţinut, prin prevalarea de calitatea de moştenitor, un bun ce îi aparţine. Vătămarea pretinsă de terţ nu s‑a produs în considerarea calităţii de moştenitor a persoanei, ci în consi­derarea dovedirii pretenţiei acestei persoane de a fi titularul dreptului de proprietate, fie în mod exclusiv, fie cu un titlu preferabil celui al terţului. Nu există aşadar identitate nici între terţ şi persoana care se pretinde vătămată prin eliberarea certificatului de moşte­nitor. Consecinţa este respingerea unei astfel de acţiuni (în anulare a certificatului de moştenitor utilizat de moştenitor pentru a revendica un bun pretins de la rându‑i de un terţ, pe motiv că eliberarea certificatului i‑ar fi produs vătămare), ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

4. Concluzii

Acţiunea unui terţ în anularea unui certificat de moştenitor se va respinge ca lipsită de interes dacă acesta nu face dovada cuprinderii în certificat a unui bun despre care pretinde că îi aparţine. Este eronat a se concluziona existenţa unui interes al terţului, din simpla invocare a dreptului de proprietate de către moştenitori împotriva terţului în cadrul unei acţiuni în revendicare, certificatul de moştenitor neconstituind o dovadă a dreptului invocat.

O astfel de acţiune presupune compararea titlurilor invocate de terţul reclamant şi de moştenitori, astfel că simpla prezenţă a bunului în masa succesorală reţinută de notar nu determină admiterea cererii în anulare.

În cazul dovedirii temeiniciei acţiunii, soluţia ce va pronunţată va fi anularea parţială a certificatului de moştenitor în sensul constatării că din masa succesorală reţinută de notar nu face parte bunul pretins de terţ. Acesta nu are calitate procesuală activă a solicita constatarea lipsei calităţii de moştenitor reţinută în beneficiul unor persoane, astfel că nu poate fi primită această constatare pe calea unei acţiuni ce presupune numai compararea titlurilor, iar nu analiza calităţii de moştenitor reţinută în certificat.

Roxana Călin,

judecător, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă

Articol publicat în Revista Forumul Judecătorilor nr. 1/2011

---

[1] Gabriel Boroi, Viorel Mihai Ciobanu, Drept Procesual civil. Curs Selectiv. Teste grilă, Ed. All Beck, p. 9.

[2] Decizia Civilă nr. 1420R/10.11.2010 a Curţii de Apel Bucureşti nepublicată, dosar nr. 8597/4/2008; decizia civilă nr. 611A/10.05.2010 a Tribunalului Bucureşti‑Secţia IV Civilă, nepublicată, acelaşi dosar; sentinţa civilă nr. 3427/12.05.2009 a Judecătoriei Sector 4 Bucureşti, nepublicată, din acelaşi dosar.

[3] Publicată în M.Of. Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995.

No related posts.