CJUE – Hotărârea Curții în cauza C-216/21 | Asociația „Forumul Judecătorilor din România”: “Statul de drept în România: promovarea judecătorilor la o instanță superioară, întemeiată pe o evaluare a activității și a conduitei lor de către membri ai acestei instanțe, este compatibilă cu dreptul Uniunii. Condițiile de fond și modalitățile procedurale trebuie totuși să permită înlăturarea oricărei îndoieli legitime cu privire la independența și la imparțialitatea judecătorilor în cauză, odată ce aceștia sunt promovați“

În anul 2019, Consiliul Superior al Magistraturii din România (CSM) a aprobat o reformă a procedurii de promovare a judecătorilor la instanțele superioare. Asociația „Forumul Judecătorilor din România” și un particular contestă această reformă în fața Curții de Apel Ploiești (România).

Reclamanții din litigiul principal susțin că înlocuirea fostelor probe scrise cu o evaluare a activității și a conduitei candidaților de către președintele și de către membri ai instanței superioare respective ar face ca sistemul de promovare să fie subiectiv și discreționar.

Curtea de Apel Ploiești solicită Curții de Justiție să se pronunțe cu privire la compatibilitatea unei astfel de reforme cu principiul independenței judecătorilor.

În hotărârea pronunțată astăzi, Curtea statuează că o reglementare națională privind regimul de promovare a judecătorilor trebuie să garanteze respectarea principiului independenței judecătorilor.

În acest context, Curtea reține de asemenea că dreptul Uniunii nu se opune, în principiu, ca promovarea judecătorilor la o instanță superioară să se întemeieze pe o evaluare a activității și a conduitei lor de către o comisie compusă din președintele și din membri ai acestei instanțe superioare. Cu toate acestea, condițiile de fond și modalitățile procedurale care guvernează adoptarea deciziilor de promovare trebuie să fie de așa natură încât să nu poată da naștere, în percepția justițiabililor, unor îndoieli legitime referitoare la independența și la imparțialitatea judecătorilor în cauză, odată ce persoanele interesate sunt promovate.

Curtea observă că procedura de promovare a judecătorilor în funcție la instanțele inferioare din România este structurată în două etape. Prima etapă, care permite o promovare „pe loc”, fără schimbarea repartizării, se bazează pe un concurs scris destinat să evalueze atât cunoștințele teoretice, cât și competențele practice ale candidaților. A doua etapă, denumită „promovare efectivă”, permite candidaților deja promovați „pe loc” să fie repartizați efectiv la o instanță superioară.

Numai în cadrul acestei a doua etape evaluarea este efectuată de o comisie alcătuită, la nivelul fiecărei curți de apel, din președintele acestei instanțe și din patru dintre membrii instanței respective, desemnați de Secția pentru judecători a CSM.

Deși reforma celei de a doua etape este, potrivit Curții de Apel Ploiești, susceptibilă să conducă la o concentrare a puterii în mâinile anumitor membri ai comisiei de evaluare și în special ale președintelui său, ea nu poate fi însă considerată ca fiind, ca atare, incompatibilă cu dreptul Uniunii.

Revine Curții de Apel Ploiești sarcina de a verifica dacă respectiva concentrare a puterii poate oferi, în practică, singură sau în combinație cu alți factori, persoanelor care beneficiază de aceasta capacitatea de a influența orientarea deciziilor judecătorilor în discuție și de a crea astfel o lipsă de independență sau o aparență de părtinire a acestora care este de natură să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire justițiabililor într-o societate democratică și într-un stat de drept. Potrivit Curții, dosarul nu cuprinde niciun element care să demonstreze că o asemenea eventuală concentrare a puterii ar putea, singură, să confere în practică o astfel de capacitate de influențare și niciun alt element care ar putea, în combinație cu concentrarea puterii menționată, să producă asemenea efecte care ar fi de natură să dea naștere, în percepția justițiabililor, unor îndoieli cu privire la independența judecătorilor promovați.

În ceea ce privește condițiile de fond care guvernează adoptarea deciziilor de promovare efectivă și în special evaluarea activității și a conduitei candidaților, aceasta din urmă se întemeiază pe criterii care par relevante pentru aprecierea meritelor lor profesionale. Aceste criterii par să facă obiectul unor aprecieri obiective pe baza unor elemente verificabile.

În ceea ce privește modalitățile procedurale care guvernează adoptarea acestor decizii, nici ele nu par a fi de natură să pună în pericol independența judecătorilor promovați. Astfel, comisia de evaluare trebuie să își motiveze aprecierile, iar candidatul în cauză le poate contesta în fața Secției pentru judecători a CSM.

No related posts.

Lasă un comentariu


9 − six =