Stimați membri procurori ai CSM,
Având în vedere anunțul de pe site-ul Ministerului Justiției privind declanșarea de către ministrul Justiției, la data de 02.12.2019, a procedurii de selecție a procurorilor în vederea efectuării propunerilor de numire a procurorului general al PÎCCJ, precum și a procurorilor-șefi ai DNA și DIICOT – inclusiv formula anunțată în ceea ce privește componența comisiei de interviu – facem apel la domniile voastre ca, în calitate de reprezentanți aleși ai procurorilor în autoritatea menită să garanteze independența justiției, să nu participați la acest demers politic prin care ministrul Justiției selectează procurorii pe care îi va propune pentru a fi numiți în cele mai importante funcții de conducere din sistemul parchetelor din România. În concret, vă solicităm să nu desemnați un procuror care să participe, în calitate de membru, în comisia condusă de ministrul Justiției care va proceda la intervievarea candidaților.
Argumentăm această solicitare prin următoarele:
Neținând cont de angajamentele internaționale asumate de România în domeniul justiției și de recomandările formulate prin rapoartele Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare și de verificare (rapoartele MCV), rapoartele Grupului de State împotriva Corupției (GRECO) privind România și avizele și rapoartele Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția), care criticau anumite aspecte din sistemul de justiție din România – printre care gradul accentuat de politizare al procedurilor de numire în funcție a procurorilor de rang înalt și rolul redus al Consiliului Superior al Magistraturii în aceste proceduri –, clasa politică aflată la putere până de curând a modificat în sens negativ, în ultimii ani, „legile justiției”, între modificări regăsindu-se lărgirea competențelor ministrului Justiției în raport cu Președintele României în ceea ce privește numirile procurorilor de rang înalt și extinderea acestor atribuții și asupra altor funcții de conducere.
Procedura declanșată la 2 decembrie 2019 se va desfășura conform acelorași norme legale criticate de organismele internaționale, de secția pentru procurori a CSM și de majoritatea magistraților, fiind percepute ca un pericol pentru justiție.
Comparând anunțul din 02.12.2019 al domnului ministru Cătălin Predoiu cu anunțurile din 13.03.2019 ale fostului ministru al justiției, domnul Tudorel Toader, (referitoare la selecțiile în vederea desemnări propunerii pentru funcția de procuror general al PÎCCJ și respectiv două funcții de procuror-șef de secție în cadrul DNA), se observă că aceste proceduri sunt practic similare până la identitate sub aspectul formalităților pre-interviu, modalității de desfășurare a interviului și criteriilor de evaluare. Diferența esențială între procedurile inițiate de către ex-ministrul de justiție și cele inițiate de actualul ministru de justiție este doar persoana ministrului, în condițiile în care ambii au promis o evaluare corectă a candidaților, pentru binele justiției.
În ambele serii de proceduri, rolul rezervat de lege secției pentru procurori a CSM este unul lipsit de relevanță, practic de figurație, în condițiile în care legea nu impune ca ministrul Justiției să respecte punctul de vedere al secției, exprimat prin avizul pe care aceasta îl emite.
O diferență de abordare între cele două serii de proceduri o constituie asumarea deciziei. Astfel, fostul ministru Tudorel Toader nu s-a ferit să își asume pe deplin rolul în luarea deciziei, precizând că „În cadrul interviului, ministrul justiției este sprijinit de secretarii de stat din Ministerul Justiției.” și că ”Selecția se va desfășura în următoarele condiții: […] g) evaluarea de către ministrul justiției a îndeplinirii de către procurorii participanți la selecție a standardelor de evaluare a interviului”. Actualul ministru, dl Cătălin Predoiu, pentru aparența unei decizii participative, a stabilit că din comisia de interviu vor face parte, pe lângă persoane din subordinea sa, și persoane desemnate de instituții sau structuri asupra cărora nu exercită vreo autoritate (un procuror desemnat de secția pentru procurori a CSM, un reprezentant al INM desemnat de directorul INM, iar nu de consiliul ştiinţific, un specialist desemnat de Facultatea de Management din cadrul ASE, un psiholog din cadrul CSM, fără a stabili cine îl va numi), rolul său declarat fiind doar următorul: „h) Evaluarea de către ministrul justiției a opiniilor membrilor comisiei cu privire la îndeplinirea recomandărilor de către procurorii participanți la selecție, în vederea luării deciziei de propunere”.
În condițiile în care, în programul actual de guvernare „restrângerea atribuțiilor Președintelui României și ale CSM în procedura de numire a procurorilor de rang înalt” este menționată ca o vulnerabilitate importantă a sistemului de justiție, care trebuie eliminată prin punerea în acord a legislației cu avizele Comisiei de la Veneția și cu rapoartele Comisiei Europene și GRECO, și ținând cont că Guvernul nu s-a manifestat în sensul de a lua măsuri în sensul eliminării de urgență a acestei vulnerabilități, nu putem să nu observăm că domnul ministru ar fi putut, dacă aprecia ca urgentă numirea procurorului general al PÎCCJ și a procurorilor-șefi ai DNA și DIICOT, să inițieze un dialog inter-instituțional, în urma căruia să își „partajeze” puterea de decizie cu secția pentru procurori a CSM.
Astfel, spre exemplu, de comun acord cu secția pentru procurori a CSM, s-ar fi putut stabili o procedură în care membrii secției să evalueze și aceştia, alături de ministrul Justiției, în mod direct, prestația candidaților la interviu – dar și la eventuale alte probe, mai obiective – iar decizia cu privire la propuneri să fie luată în comun, în semn de respect față de rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței justiției. În lipsa unui text de lege care să stabilească o cale anume prin care ministrul Justiției să ajungă la nominalizarea unui candidat procuror drept propunerea sa și până la modificarea legii, un astfel de gest ar fi fost de natură să asigure respectarea de facto a recomandărilor organismelor europene, prin consolidarea statului de drept pe perioada mandatului procurorilor de rang înalt ce urmează a fi numiți în funcții, și ar fi crescut încrederea magistraților și a populației în general în independența justiției.
Ținând cont că „transferarea” actului de evaluare a candidaților la membrii comisiei de interviu, a cărei componență nu are nicio legătură cu recomandările organismelor internaționale, ministrul Justiției urmând, teoretic, să evalueze doar opiniile membrilor comisiei, concluzionăm că întreaga procedură de selecție în vederea numirii procurorului general al PÎCCJ, precum și a procurorilor-șefi ai DNA și DIICOT este contrară principiilor statului de drept enunţate de organismele internaţionale relevante. Revocarea, cu efecte imediate, a procedurii de selecție a procurorilor în vederea efectuării propunerii de numire pentru funcția de procuror general al PÎCCJ, dispusă de anteriorul ministrul al Justiției, doamna Ana Birchall, a fost apreciată ca pozitivă în ultimul Raport MCV (din 22.10.2019), în care s-a menționat că „abordarea adoptată […] a permis evitarea deteriorării suplimentare a situației și a creat condiții pentru îmbunătățirea procedurii”.
De asemenea, în calitate de garant al independenței justiției, aveți deplina legitimitate de a solicita ministrului Justiției urgentarea adoptării unei legislații conforme cerințelor entităților internaționale relevante, precum și suspendarea actualei proceduri, până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-83/19, C-127/19 și C-195/19, Asociația Forumul Judecătorilor din România și alții, în care s-a cerut interpretarea conținutului, caracterului și întinderii temporale a Mecanismului de cooperare și verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, inclusiv cu privire la caracterul obligatoriu al cerințelor formulate in rapoartele întocmite in cadrul acestui mecanism pentru statul român.
Chiar dacă nu ar fi acceptată teza efectelor juridice obligatorii pentru România ale MCV și rapoartelor consecutive emise în cadrul acestuia, Decizia 2006/928/CE, coroborată cu principiul cooperării loiale, ce rezultă din art.4 alin.(3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, impun României o serie de obligații specifice în cadrul Mecanismului de cooperare și verificare, obiectivele de referință punând în aplicare tocmai condițiile stabilite prin Tratatul de aderare, în conformitate cu valorile și principiile dreptului Uniunii Europene, consacrate de art.2, 6 și 19 alin.(1) din Tratatul privind Uniunea Europeană și de art.47 din Cartă, prin urmare, inclusiv obligația României de a ține seama de recomandările formulate de Comisie în rapoartele MCV atunci când adoptă măsuri legislative sau administrative în domeniile vizate de obiectivele de referință stabilite în anexa Deciziei MCV, corolar al principiului statului de drept (art.2 TFUE) și al principiului independenței justiției (art.19 TUE).
În concluzie, având în vedere motivele expuse, în condițiile în care orice încercare de a opri această procedură nocivă, criticată de Comisia de la Veneția, GRECO, Comisia Europeană și Consiliul Consultativ al Procurorilor Europeni, apare ca fiind sortită eșecului, vă adresăm solicitarea de a nu legitima această acțiune politică prin desemnarea unui procuror ca membru al comisiei de interviu, rezumându-vă la rolul legal de emitere a avizului cu privire la propunerile ministrului Justiției.
Data: 05.12.2019
Cu aleasă considerație,
Asociația „Forumul Judecătorilor din România”
judecător Dragoș CĂLIN, co-președinte
judecător Lucia ZAHARIA, co-președinte
Asociația „Inițiativa pentru Justiție”,
procuror Sorin Marian LIA, co-președinte
procuror Bogdan-Ciprian PÎRLOG, co-președinte
No related posts.