Art.48 alin.(6) din cadrul Secţiunii a 2-a ”Numirea în funcțiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor corespunzătoare” a Legii nr. 303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor prevede următoarele: ”(6) Data, locul, precum și Regulamentul de organizare a concursului sau examenului elaborat de Institutul Național al Magistraturii se aprobă de Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și se afișează pe pagina de internet a Institutului Național al Magistraturii, Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii și la sediile instanțelor judecătorești, cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării acestuia.”
Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi revocarea din aceste funcţii a fost aprobat prin Hotărârea Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 573/10.04.2019, fără a fi fost elaborat de Institutul Național al Magistraturii, așa cum reiese din răspunsul INM – http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Raspuns-petitie-Asociatia-FJR_INM-proiect-Regulament-functii-conducere-judecatori_05.08.2019.pdf .
Potrivit legii, Institutul Național al Magistraturii realizează formarea inițială a judecătorilor și procurorilor, formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor în funcție, precum și formarea formatorilor, iar conform art. 35 alin. 1 din Legea nr. 303/2004: „Formarea profesională continuă a judecătorilor şi procurorilor constituie garanţia independenţei şi imparţialităţii în exercitarea funcţiei”.
Conform Avizului nr. 4 (2003) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) privind formarea inițială și continuă specifice judecătorilor la nivel național și european, formarea profesională reprezintă o garanție a independenței și imparțialității magistraților în exercitarea funcţiei, fiind esențială pentru îndeplinirea obiectivă, imparțială și competentă a atribuțiilor și pentru protejarea judecătorilor de influențe necorespunzătoare. Textul a fost preluat întocmai de art. 35 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Legiuitorul a prevăzut un echilibru între Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii și în privința elaborării Regulamentului privind numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi revocarea din aceste funcţii, echilibru care se realizează şi se menţine prin îndeplinirea atribuţiilor de fiecare parte, în conformitate cu legea.
În materiile în care legiuitorul a reglementat participarea ambelor părţi nu se poate ajunge ca, pe cale de interpretare, una dintre părţi să-şi aroge o competenţă exclusivă, inclusiv în cazurile în care legea prevede pentru fiecare atribuţii specifice în adoptarea unor acte normative. În mod logic, în realizarea atribuţiilor specifice, părţile trebuie să respecte, între altele, şi principiul conlucrării sau colaborării loiale şi responsabile, astfel încât orice act necesar să fie adoptat, iar nici una dintre părţi să nu-şi invoce culpa, potrivit principiului general de drept nemo auditur propriam turpitidinem, allegans.
Prin urmare, Consiliul Superior al Magistraturii nu are o competenţă generală şi exclusivă în elaborarea, adoptarea şi modificarea legislaţiei secundare necesare pentru organizarea sistemului judiciar lato sensu, în care se include şi Institutul Național al Magistraturii.
Rezultă că, în mod esenţial, Hotărârea Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 573/10.04.2019 încalcă dispoziţiile art.48 alin.(6) din cadrul Secţiunii a 2-a ”Numirea în funcțiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, curților de apel și parchetelor corespunzătoare” a Legii nr. 303/2004 republicată privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Prin urmare, asumându-şi contra legem rolul de a elabora (şi aproba), în lipsa unei propuneri a Institutului Național al Magistraturii, Regulamentul privind numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi revocarea din aceste funcţii, Secția pentru judecători a CSM a intrat în mod nepermis în domeniul de competenţă al Institutului Național al Magistraturii, refuzând, practic, realizarea unei competenţe legale proprii a acestuia.
No related posts.