Cauza este deja inregistrata pe rolul CJUE, C-397/19, Statul Român – Ministerul Finanţelor Publice.
Aproape toate problemele majore ale legilor justitiei sunt deja pe rolul CJUE.
Întrebările formulate de Tribunalul București:
- Mecanismul de cooperare si de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, trebuie considerat un act adoptat de o instituție a Uniunii Europene, in sensul articolului 267 TFUE, care poate fi supus interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene?
- Mecanismul de cooperare si de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006, face parte integrantă, se interpretează şi se aplică prin raportare la prevederile Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeană, semnat de Romania la Luxemburg la 25 aprilie 2005? Cerințele formulate in rapoartele întocmite in cadrul acestui Mecanism au caracter obligatoriu pentru Statul român şi dacă răspunsul este pozitiv la această întrebare, instanţa naţională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenţei sale, a dispoziţiilor dreptului Uniunii Europene, are obligaţia de a asigura aplicarea acestor norme, dacă este necesar refuzând, din oficiu, aplicarea dispoziţiilor din legislaţia naţională contrare cerințelor formulate in rapoartele întocmite in aplicarea acestui Mecanism?
- Articolul 2 corelat cu art. 4 al. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană trebuie interpretate în sensul că în cadrul obligației Statului Membru de a respecta principiile statului de drept se înscrie și necesitatea ca România să respecte cerințele impuse prin rapoartele din cadrul Mecanismului de Cooperare și de verificare (MCV), instituit potrivit Deciziei nr.2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006?
- Art.2 corelat cu art. 4 al. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special necesitatea respectării valorilor statului de drept, se opun unei legislații naţionale, cum este dispoziţia art.96 alin.3 lit.a) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin care este definită în mod lapidar şi abstract eroarea judiciară ca fiind efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispoziţiilor legale de drept material şi procesual, fără circumstanţierea naturii dispoziţiilor legale încălcate, a aplicării rationae materie şi rationae temporis a acestor dispoziţii în proces, a modalităţii, termenului şi procedurii de constare a încălcării normelor legale, a organului competent să constate încălcarea acestor dispoziţii legale, creându-se posibilitatea exercitării, în mod indirect, a unor presiuni asupra magistraţilor?
- Art.2 corelat cu art. 4 al. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special necesitatea respectării valorilor statului de drept, se opun unei legislații naţionale, cum este dispoziţia art.96 alin.3 lit. b) din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin care este definită eroarea judiciară ca fiind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în mod evident contrară legii sau situaţiei de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, fără statuarea procedurii de constatare a contrarietăţii şi fără definirea in concreto a înţelesului acestei contrarietăţii a hotărârii judecătoreşti faţă dispoziţiile legale aplicabile şi faţă de starea de fapt, creându-se posibilitatea blocării operei de interpretare a legii şi a probatoriului de către magistrat (judecător şi procuror)?
- Art.2 corelat cu art. 4 al. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special necesitatea respectării valorilor statului de drept, se opun unei legislații naţionale, cum este dispoziţia art.96 alin.3 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, prin care răspunderea civilă patrimonială a magistratului (judecător sau procuror) este angajată faţă de stat, exclusiv în baza propriei aprecieri a statului şi, eventual, în temeiul raportului consultativ al Inspecţiei, privind intenţia sau grava neglijenţă a magistratului cu privire la comiterea erorii materiale, fără ca magistratul să aibă posibilitatea de a-şi exercita în mod plenar dreptul la apărare, creându-se posibilitatea declanşării şi finalizării, în mod arbitrar, a răspunderii materiale a magistratului către stat?
- Art.2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în special necesitatea respectării valorilor statului de drept, se opun unei legislații naţionale, cum sunt dispoziţiile art. 539 alin.2 teza finală coroborate cu art.541 alin.2 şi alin.3 din Codul de procedură penală, prin care, se deschide, sine die şi în mod implicit, inculpatului o cale de atac extraordinară, sui generis, împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive privind legalitatea măsurii arestării preventive, în situaţia achitării pe fond a inculpatului, cale de atac ce se judecă exclusiv în faţa instanţei civile, în situaţia în care caracterul nelegal al arestării preventive nu a fost constatat prin hotărârea instanţei penale, încălcându-se principiul previzibilităţii şi accesibilităţii normei legale, cel al specializării judecătorului şi cel al securităţii raporturilor juridice?
No related posts.