Comisia de la Veneția referitor la modificările aduse delapidării (Codul penal)

 

Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului emis la 20 octombrie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse codurilor penale.

 

În ceea ce privește modificările aduse delapidării, Comisia de la Veneția a reținut următoarele aspecte:

”99. Infracțiunea de delapidare, definită în actualul articol 295 CP ca fiind „însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează” putea fi anchetată până în prezent din oficiu. Un nou alineat (3) care va fi adăugat la articolul 295 prevede că urmărirea penală pentru delapidare trebuie începută ca urmare a plângerii penale a persoanei vătămate și că împăcarea părților ar trebui să conducă la înlăturarea răspunderii penale. Textul modificat, coroborat cu Codul de procedură penală,[1] prevede acum că urmărirea penală pentru delapidare trebuie pornită la plângerea prealabilă a persoanei fizice sau juridice care a suferit prejudiciul. Astfel, anchetele din oficiu nu vor mai fi posibile pentru această infracțiune.

  1. De obicei, funcționarii publici gestionează bani publici, obiecte de valoare sau alte bunuri – care aparțin publicului larg. Prin urmare, este în interesul publicului larg să aducă infractorul în fața justiției și nu doar în interesul autorității publice căreia îi aparține bunul. Prin urmare, nu este justificată solicitarea unei plângeri penale din partea acestei autorități specifice. În principiu, atunci când este vorba despre o astfel de infracțiune gravă, publicul larg nu poate fi pus în situația de a trebui să depindă de alegerea unei anumite „persoane vătămate” care să depună sau nu o plângere penală sau de împăcarea sau nu cu făptuitorul. Lăsarea acestor măsuri la discreția „persoanei vătămate” ar putea duce la impunitatea substanțială a infracțiunii de delapidare.

  1. Mai mult decât atât, nu vor fi rare cazurile în care făptuitorul este șeful instituției publice și singura persoană capabilă să depună o plângere în numele acesteia. Asemenea persoane vor rămâne, cel mai probabil, nepedepsite. Ar fi posibil să fie eliminate prin intermediul structurilor disciplinare proprii ale autorității, după care o plângere ar putea fi inițiată de persoana care ar înlocui pe făptuitor. Cu toate acestea, în realitate, ar putea fi dificilă eliminarea unei astfel de persoane în cazul în care cercetările ar fi limitate la procedurile interne proprii ale autorității și în absența competențelor poliției de a dispune percheziții și confiscări cu privire datele financiare personale ale persoanei respective.

  1. Prin urmare, excluderea posibilității de efectuare a urmăririi penale din oficiu ar trebui eliminată.”

Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-din-20-octombrie-2018-al-Comisiei-de-la-Venetia-cu-privire-la-codurile-penale-traducere-RO.pdf .

[1] Articolul 295 alin. (1) CPP prevede: „Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.”

No related posts.

Lasă un comentariu


9 + = sixteen