Coordonatori: Cristinel Ghigheci, Mihaela Lavinia Cîrciumaru (coord.),
Autori: Dragoș Călin, Ionuţ Militaru, Mihaela Vasiescu, Roxana-Maria Călin, Anamaria-Lucia Zaharia, Paula-Andrada Coţovanu, Florin Mihăiţă, Cristina Radu, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Irina Alexandra Gherghesanu, Vasile Bozeşan, Beatrice Ramaşcanu, Alexandra Lăncrănjan, Iulian Balan
Conceptul de „proces echitabil” își are originea în sistemele de drept adversiale (fair trial), de unde a fost preluat de Convenția europeană a drepturilor omului. Ulterior, el s-a impus și în sistemele de drept continentale, fiind în prezent unul dintre cele mai importante concepte ale procesului penal, din toate statele democratice. Trebuie subliniată originea sa adversială, deoarece în cadrul acestor sisteme procedura de judecată are un rol mai important decât în sistemele de factură inchizitorială, accentul fiind pus pe corectitudinea confruntării între acuzare și apărare și pe rolul judecătorului de a arbitra această confruntare.
În sistemul Convenției europene a drepturilor omului, dreptul la un proces echitabil a dobândit un conținut autonom față de cel din sistemele procesuale adversiale, sens impus de specificul Convenției de a garanta drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor din state cu sisteme procesuale diferite. Această precizare este importantă, deoarece există tentația doctrinei de a extinde conținutul dreptului la un proces echitabil, garantat de Convenția europeană a drepturilor omului, la cel pe care îl are acest concept în sistemele adversiale, preluându-se, în mod forțat uneori, reguli statuate de instanțele anglo-saxone. Or, fundamentul teoretic al sistemelor procesuale continentale este diferit de cel din sistemele adversiale, fapt ce atrage în unele cazuri o incompatibilitate a regulilor procesuale din cele două sisteme. Din aceste motive, Convenția europeană a drepturilor omului garantează doar un nivel minimal al drepturilor pe care le presupune un proces echitabil, lăsând statele membre să-și dezvolte mai departe sistemele procesuale în raport cu fundamentele și cu tradițiile specifice fiecărui stat.
Dreptul la un proces echitabil, prevăzut în art.6 din Convenție, este, în esență, un drept sau o garanție de natură procedurală.
În art.6 par.1 din Convenție se prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale (…)”, fiind consacrate ca garanții explicite ale unui proces echitabil doar publicitatea procedurii și termenul rezonabil. Din cea de-a treia caracteristică folosită în textul Convenției („în mod echitabil”) rezultă însă în mod implicit și alte garanții ale unui proces echitabil, dezvoltate în jurisprudența Curții, cum ar fi egalitatea armelor, principiul contradictorialității și motivarea hotărârilor.
În art.6 par.2 din Convenție este reglementată prezumția de nevinovăție, iar în art.6 par.3 din Convenție sunt reglementate o serie de garanții specifice ale persoanelor acuzate.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din cauzele împotriva României oferă posibilitatea dezvoltării unor reguli de stabilire a conținutului acestor drepturi și a modului în care persoanele lezate pot invoca încălcarea lor, în fața Curții.
judecător Cristinel Ghigheci,
Curtea de Apel Brașov
No related posts.