CEDO, cauza Posokhov c. Rusiei, hotărârea din 4 martie 2003, cererea nr. 63486/00
Situația de fapt
Reclamantul Serghei Vitalzevici Posokhov este cetăţean rus şi locuieşte în Taganrog.
Procedurile penale iniţiale
Reclamantul a lucrat pentru Oficiul Vamal din Taganrog, ocupându-se de supravegherea bunurilor importate la punctele vamale maritime. În 1996 s-au iniţiat procedurile penale împotriva sa şi a altor colegi, pentru presupusa contrabandă a unor cantităţi considerabile de vodka.
La 22 mai 2000, Curtea Districtuală din Neklinovskiy a Regiunii Rostov, compusă din judecătorul Kink şi alţi doi judecători cu statut special (народные заседатели)[1], d-na Streblzanskaza şi d-na Khovzakova, au hotărât că reclamantul este vinovat de complicitate la evaziunea fiscală (a taxelor vamale) şi de abuz în serviciu.
Imediat după condamnare, reclamantul a fost aministiat, datorită faptului că s-a împlinit prescripţia executării pedepsei, iar pe de altă parte, mulțumită Legii amnistiei din 1997. În 26 şi 29 mai, respectiv în 16 iunie 2000, reclamantul şi avocatul său au atacat hotărârea.
La 17 august 2000, reclamantul i-a cerut preşedintelui Curţii Districtuale din Neklinovski o listă a judecătorilor fără pregătire profesională care erau activi la acel moment în instanţă, şi decizia preşedintelui de selectare judecătorilor cu statut special care analizau dosarele sub preşedinţia judecătorului Kink, în perioada ianuarie-mai 2000.
La 29 august 2000, reclamantul a completat cererea cu noi argumente. El a contestat completul care a dat hotărârea din 22 mai, invocând nerespectarea regulilor la numirea judecătorilor cu statut special. În mod particular, reclamantul a susţinut că în timp ce legislaţia relevantă permitea acestora să fie convocaţi o singură dată pe an pentru o perioadă maximă de 14 zile (perioada standard de desfăşurare a unui proces), judecătoarele Streblzanskaya şi Khovyakova au mai fost implicate anterior, în cursul anului 2000, în alte câteva procese. În plus, reclamantul a susţinut că termenul legal de numire în funcţie al d-nei Streblzanskaya a expirat cu o zi înaintea demarării procesului său.
La 29 august 2000, au fost respinse atât apelul reclamantului, cât şi cererile acestuia de a accesa copii ale hotărârilor anterioare date de completele judecătorului Kink. Instanţa a susţinut că reclamantul a fost informat despre dreptul său de a contesta completul de judecată la începutul procesului, dar acesta nu a făcut-o şi nu s-a stabilit încălcarea niciunei reguli de numire a judecătorilor[2].
La 16 noiembrie 2000, Preşedintele Curţii Regionale din Rostov a refuzat cererea pentru controlul de supraveghere al cauzeii reclamantului, prin care acesta a adus un nou argument în sprijinul suspiciunilor sale: nu există dovezi că judecătorii ar fi fost desemnaţi prin tragere la sorţi, astfel cum este prevăzut în legea judecătorilor cu statut special (neprofesioniști). Preşedintele Curţii Regionale din Rostov a respins argumentul reclamantului referitor la expirarea mandatului judecătorilor, invocând Decretul prezidenţial din 25 ianuarie 2000, prin care mandatul judecătorilor cu statut special se prelungeşte de drept până la numirea noilor judecători. Nu a fost dat niciun răspuns cu referire la argumentul reclamantului cum că judecătorii nu au fost aleşi prin tragere la sorţi.
La 20 februarie 2001, a fost respinsă o nouă cerere de control de supraveghere.
În august şi octombrie 2001, reclamantul a solicitat informaţii cu privire la judecătorii care au fost autorizaţi să audieze cazuri între 10 şi 22 mai 2000. În 2 octombrie 2001, în răspunsul primit, se indica faptul că lista a fost alcătuită pe 4 februarie 2000, fiind confirmată de autoritatea competentă în 15 iunie 2000.
Reexaminarea cauzei
La o dată neprecizată, Preşedintele Curţii Regionale din Rostov a formulat o cerere de control de supraveghere a cauzei pe motiv că hotărârea din 22 mai 2000 nu era suficient de detaliată în ceea ce priveşte fapta comisă de reclamant şi complicii săi.
La 2 mai 2001, Prezidiul Curţii Regionale din Rostov a aprobat cererea, a anulat parţial hotărârea din 22 mai 2000 şi hotărârea din apel din 29 august 2000 şi a dispus o nouă examinare a cazului.
La 2 iulie 2001 Curtea Districtuală din Neklinovskiy l-a găsit vinovat pe reclamant pentru aceleaşi fapte, dar a dispus neexecutarea sentinţei, deoarece intervenise prescripția.
La 2 octombrie 2001, Curtea Regională din Rostov a respins apelul reclamantului şi hotărârea a rămas definitivă. În 31 ianuarie 2002, în urma unei noi cereri de control de supraveghere, Prezidiul Curţii Regionale din Rostov a anulat deciziile din 2 iulie şi 2 octombrie 2001, constatând că instanţele nu se aflau în poziţa de a decide vinovăţia reclamantului, întrucât faptele s-au prescris.
Ca urmare a solicitării avocatului reclamantului, la 28 august 2002 autoritatea Districtului Neklinovskiy l-a informat pe reclamant că lista judecătorilor fără pregătire profesională repartizați a fost adoptată printr-o decizie a legislativului districtual și confirmată printr-o decizie a legislativului regiunii Rostov în 15 iunie 2000.
În 4 octombrie 2002 autoritatea Districtului Neklinovskiy i-a adus la cunoștință reclamantului că nu a fost întregistrată nicio listă a judecătorilor fără pregătire profesională înainte de 4 februarie 2000 (scrisoarea inițială indica data de 4 februarie 2000, aparent o eroare de tipografie).
Asupra art. 6 par.1 din Convenție
Reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului la un proces echitabil de o instanță stabilită prin lege, independentă, imparțială, prevăzut de Convenție, ca urmare a condamnării de o instanță care nu a fost alcătuită conform legii. Acesta a susținut că hotărârea a fost pronunțată de un complet în care două judecătoare fără pregătire juridică activau deja de 88 de zile în instanță, depășind cu mult perioada legală de 14 zile. Astfel, acestea nu au avut nicio autoritate în ceea ce privește judecarea dosarului său.
Curtea a reiterat faptul că fraza ”stabilită prin lege” se referă nu numai la bazele legale de existență a unei instanțe, ci și la compoziția completului de judecată ce vizează fiecare caz în parte (Buscarini c. San Marino (dec.), nr. 31657, 4 mai 2000).
Faptul că presupusa încălcare face referire la judecători fără pregătire juridică, nu face cauza mai puțin importantă, în situația în care, în capacitatea lor judiciară, aceștia se bucură de aceleași drepturi precum judecătorii profesioniști.
Disputa dintre părți se concentrează asupra conformității legale a participării doamnelor judecătoare fără pregătire profesională, Streblyanskaya și Khovyakova, la audierea reclamantului din 22 mai 2000.
Curtea a observat că prevederile legii judecătorilor cu statut special privind numirea acestora prin tragere la sorți pentru o o perioadă de 14 zile pe an nu a fost respectată. Mai mult, Curtea este contrariată de faptul că organismul responsabil pentru numirea judecătorilor fără pregătire profesională – Autoritatea Districtuală din Neklinovskiy – a confirmat ca nu a existat nicio listă de numire înainte de 4 februarie 2000. Autoritatea nu poate demonstra prin niciun temei juridic participarea judecătoarelor Streblyanskaya și Khovyakova la procesul reclamantului, ținând cont de faptul că lista adoptată pe 4 februarie 2000 a intrat în vigoare abia pe 15 iunie, după aprobarea Legislaturii Regionale din Rostov.
În aceste circumstanțe, Curtea nu poate considera că Instanța Districtuală din Neklinovskiy, care a audiat cazul reclamantului pe 22 mai 2000, a fost alcătuită conform legii. În consecință, Curtea a considerat că a existat o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenție.
Notă: Textul face parte din lucrarea Magistratii si instantele judecatoresti in jurisprudenţa Curtii Europene a Drepturilor Omului. Hotarari relevante, coordonator Dragoș Călin. Colectiv: Luminita Gabura, Iulia Diana David, Diana Chibulcutean, Ioana Alexandra Precup, Augustina Rodica Moldovan, Oana – Maria Stefănescu, Dan Alexandru Sipos, Dumitru Cazac, Editura Universitara, Bucureşti, 2013, ISBN 978-606-591-850-4
[1] Persoane fără pregătire juridică care asistă judecătorul profesionist în cadrul proceselor în unele jurisdicții
[2] Conform Codului de procedură penală, audierile din primă instanță ale cazurilor penale sunt conduse, cu câteva excepții, de un singur judecător profesionist sau de un judecător profesionist și doi judecători fără pregătire juridică, aceștia beneficiind de aceleași drepturi ca un judecător profesionist. Conform prevederilor legale, judecătorii cu statut special sunt persoane autorizate să judece în cauzele civile și penale ca judecători neprofesioniști, fiind aleși prin tragere la sorți de președintele instanței districtuale dintr-o listă a judecătorilor desemnați a fi de competența acelei instanțe. Ei sunt numiți pe o perioadă de 14 zile sau atât timp cât durează procedurile unei cauze, putând fi convocați o singură dată pe an. Ca urmare a unui decret din 25 ianuarie 2000, judecătorii cu statut special care sunt în slujba instanțelor generale au fost autorizați să rămână în funcție până la confirmarea listei cu noii judecători numiți.
No related posts.