Implicaţiile aplicării, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană a ţării noastre, a 
jurisprudenței CJUE în cauzele având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi dinamica deosebită a acestui domeniu al dreptului a determinat un interes crescut din partea practicienilor dreptului, magistraţi şi avocaţi, interes căruia seria ” Hotărâri recente ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia dreptului social”, îngrijită de trei judecători din cadrul secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, încearcă să-i răspundă.
Prezentul volum reuneşte jurisprudenţa recentă, conturată după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în domeniul politicii sociale a Uniunii Europene, în domeniul egalităţii și nediscriminării, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă şi interzicerea discriminărilor pe motive de vârstă.
Din cuprinsul acestui volum se poate reţine, cu titlu exemplificativ, că dreptul Uniunii Europene se opune ca perioadele de serviciu efectuate de un funcționar temporar al unei administrații publice să nu fie luate în considerare pentru accesul acestuia din urmă, devenit între timp funcționar de carieră, la o promovare internă la care pot să pretindă numai funcționarii de carieră, cu excepția cazului în care această excludere este justificată de motive obiective, iar simplul fapt că funcționarul temporar a efectuat perioadele de serviciu respective în temeiul unui contract sau al unui raport de muncă pe durată determinată nu constituie un asemenea motiv obiectiv, se opune unei reglementări naționale care, în privința lucrătorilor pe fracțiune de normă de tip vertical ciclic, exclude perioadele nelucrate din calculul vechimii impuse pentru dobândirea unui drept la o astfel de pensie, cu excepția cazului când o asemenea diferență de tratament este justificată de motive obiective, declarații publice de excludere a recrutării unui fotbalist prezentat ca fiind homosexual pot fi calificate drept „fapte care permit prezumția existenței unei discriminări” în ceea ce privește un club de fotbal profesionist în cazul în care declarațiile vizate sunt făcute de o persoană care se prezintă și este percepută în media și în societate ca fiind principalul conducător al acestui club, fără să aibă totuși în mod necesar capacitatea juridică de a angaja clubul sau de a‑l reprezenta în materie de recrutare, nu se opune unui sistem de pensii ocupaționale în temeiul căruia un angajator plătește, ca element al remunerației, contribuții la pensie progresive în funcție de vârstă, cu condiția ca tratamentul diferențiat pe motive de vârstă care rezultă din aceasta să fie adecvat și necesar pentru atingerea unui obiectiv legitim, ceea ce revine instanței naționale să verifice, se opune unei dispoziții dintr‑o convenție colectivă precum cea în discuție în litigiul principal, în temeiul căreia un lucrător salariat care încheie un pact civil de solidaritate cu o persoană de același sex este exclus de la dreptul de a obține avantaje precum zile de concediu special și o primă salarială, acordate lucrătorilor salariați cu ocazia căsătoriei, atunci când reglementarea națională a statului membru în cauză nu permite persoanelor de același sex să se căsătorească, în măsura în care, ținând seama de obiectul și de condițiile de acordare ale acestor avantaje, el se găsește într‑o situație comparabilă cu cea a unui lucrător care se căsătorește, nu se opune unei reglementări naționale care stabilește la 30 de ani vârsta maximă pentru recrutarea în cadrul serviciului tehnic intermediar de pompieri, se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia lucrătorii care pot beneficia de o pensie pentru limită de vârstă plătită de angajatorul lor în temeiul unui sistem de pensii la care au aderat înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani nu pot obține, exclusiv pentru acest motiv, o indemnizație specială de concediere menită să favorizeze reintegrarea profesională a lucrătorilor care au o vechime în muncă în cadrul întreprinderii mai mare de 12 ani, nu se opune unei legislații naționale care prevede pensionarea din oficiu a profesorilor universitari la împlinirea vârstei de 68 de ani și continuarea activității lor după vârsta de 65 de ani numai prin intermediul unor contracte pe durată determinată de un an, care pot fi reînnoite de cel mult două ori, în măsura în care această legislație urmărește un obiectiv legitim, legat, în special, de politica de ocupare a forței de muncă și a pieței muncii, precum crearea unui învățământ de calitate și repartizarea optimă a posturilor de profesori între generații, și în măsura în care permite atingerea acestui obiectiv prin mijloace corespunzătoare și necesare, se opune ca o clauză cuprinsă într‑o convenție colectivă precum cea din acțiunea principală să stabilească la 60 de ani vârsta limită de la care se consideră că piloții nu mai au capacitățile fizice pentru a‑și exercita activitatea profesională, deși reglementarea națională și cea internațională stabilesc această vârstă la 65 de ani, nu se opune unei măsuri naționale care permite unui angajator să îi desfacă unui salariat contractul de muncă pentru simplul motiv că acesta din urmă a împlinit vârsta de 67 de ani și care nu ține seama de nivelul pensiei pentru limită de vârstă pe care o va primi persoana interesată, întrucât măsura respectivă este justificată în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv legitim care ține de politica ocupării forței de muncă și a pieței muncii și constituie un mijloc corespunzător și necesar de realizare a acestui obiectiv.
Chiar dacă aparent destinatarii prezentului volum ar fi doar practicienii dreptului, nu trebuie ignorat faptul că el se adresează, în acelaşi timp, şi cetăţenilor obişnuiţi care prin natura raporturilor de muncă sau de asigurări sociale sunt direct interesaţi de cunoaşterea și apărarea propriilor drepturi sociale.
Oana Cristina Niemesch
judecător
Curtea de Apel Bucureşti
No related posts.