Decizia nr.121 din 10 martie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.106 lit.a) și d) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
”28. În concluzie, faptul că legea organică privind statutul judecătorilor și procurorilor – Legea nr.303/2004 – nu prevede aspecte esențiale privind concursul pentru admiterea în magistratură, cum sunt etapele și probele de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe, contravine dispozițiilor art.73 alin.(3) lit.l) din Constituție, potrivit cărora organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și organizarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică. Astfel, aspectele esențiale ale admiterii în magistratură trebuie să fie prevăzute în Legea nr.303/2004, iar Regulamentul aprobat prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie doar să detalieze procedura privind organizarea și desfășurarea concursului pentru admiterea în magistratură.
29. Totodată, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art.1 alin.(5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, Curtea reține că și aceasta este întemeiată. Astfel, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta, prin regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aspecte esențiale care țin de ocuparea posturilor de judecător sau procuror, determină o stare de incertitudine juridică. Or, normele privind admiterea în magistratură trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate. Astfel, delegarea atribuţiei de a stabili aceste norme Consiliului Superior al Magistraturii, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
30. În consecinţă, Curtea subliniază că, pentru înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, aspectele esenţiale privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea posturilor de judecător și procuror – cum sunt regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor și probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe – trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile specifice acestor proceduri să fie explicitate şi detaliate prin regulament al Consiliului Superior al Magistraturii.
31. În final, Curtea observă că art.33 alin.(21) din Legea nr.303/2004, în forma actuală, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.242/2018, stabilește că, referitor la concursul de admitere în magistratură prevăzut de art.33 alin.(1), se aplică dispozițiile art.15 privind concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, iar art.15 alin.(6) din aceasta prevede că „Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului prevăzut la alin.(1), inclusiv comisiile de concurs şi constituirea acestora, probele de concurs şi modalitatea de stabilire şi contestare a rezultatelor se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art.106 lit.a)”. Așadar, Curtea reține că și în noua reglementare, aspecte esențiale ale admiterii în magistratură sunt lăsate la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii, nefiind prevăzute în lege. Prin urmare, subzistă viciul de neconstituționalitate constatat de Curtea Constituțională și în ceea ce privește Legea nr.303/2004, în forma actuală.
32. De asemenea, Curtea observă că, pentru respectarea prevederilor constituționale, legiuitorul trebuie să completeze dispozițiile Legii nr.303/2004 nu numai cu aspectele esențiale ale concursului de admitere în magistratură organizat potrivit art.33 din lege, ci și cu aspectele esențiale ce țin de ocuparea posturilor de judecător sau procuror prin celelalte modalități de admitere în magistratură. Astfel, Curtea reține că și în cazul concursului pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, al examenului de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii și al examenului de capacitate al judecătorilor stagiari şi al procurorilor stagiari, legea trebuie să prevadă aspectele esențiale, cum sunt, spre exemplu, condițiile de participare, regulile generale privind constituirea comisiilor de concurs, tipul etapelor și probelor de concurs, modalitatea de stabilire a rezultatelor și posibilitatea de contestare a fiecărei probe. Totodată, Legea nr.303/2004 trebuie să prevadă și aspectele esențiale ale ocupării posturilor de magistrat-asistent de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională.
33. Ca efect al prezentei decizii, în conformitate cu prevederile art.147 alin.(1) din Constituţie, „Dispoziţiile din legile […] în vigoare, […] constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.” Așadar, Curtea constată că dispoziţiile art.147 alin.(1) din Constituţie obligă legiuitorul să pună de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei în 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii.”
No related posts.